de Costel Ghioancă

Am să încep și eu ca un om lipsit de inspirație cu zicala ca „cine nu are bătrâni să-și cumpere…” Bun, cumpărăm, cumpăram, da’ de unde? Nu că nu ar fi bătrâni (seniori) în societatea noastră – analizele demografice indică faptul că segmentul celor de vârsta a treia se îmbuibă tot mai mult, hrănindu-se cu disperare din grotescul avorturilor contemporane. Problema este că, parcă în zilele noastre, s-a rupt o legătură sfântă dintre generații, într-un mod cu totul inacceptabil.

Pavel, robul lui Dumnezeu, îi scrie lui Tit și demonstrează că familiile, bisericile și societățile sănătoase întrețin vie legătura dintre generații. Femeile bătrâne (și bărbații) trebuie să învețe noile generații valorile creștine fundamentale. Dacă se rupe această legătură cu înaintașii noștri, cine ne mai învață? Om fi noi cea mai deșteaptă generație, să învățăm singuri? Ce dacă avem informația la degetul mic, înseamnă că nu mai avem nevoie de modele? Înseamnă că nu mai avem nevoie să vedem cu ochii noștri că se poate? Să vedem că a trăi ca și Hristos nu este o utopie și nici un abur care se pierde sub arșița dezmățului contemporan…

Unde sunt bătrânii? Nu, nu mă refer la cei netăiați împrejurul inimii, ci la astfel de bătrâni: „treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare.” (Tit 2:2) Nu vreau să spun că tinerii sunt mai buni (realitatea tristă ne arată contrariul), vreau doar să strig (poate și alții împreună cu mine) că avem nevoie de modele! Bătrânii nu trebuie „trași pe dreapta” – mă rog, unora mai „flexibili” nu le-ar strica – ei încă trebuie să fie activi! Vrem bătrâni la care să privim cu admirație și să fim motivați în a persevera pe calea credinței. Vrem bătrâni de la care să învățăm înțelepciunea duhovnicească, nu pe cea lumească. Bătrânii trebuie să fie „treji”, adică alerți, activi, cu inițiativă. Ei nu ar trebui să se resemneze, ca și cum nu ar mai face nici două parale.

De fapt, adevărul este că mai avem și bătrâni, așa cum spune Scriptura, doar că nu loc din cauza altor „bătrâni” mai de seamă!

Stau și mă tot gândesc, de ce piere generația noastră din punct de vedere spiritual? Că doar, păcate și probleme au fost dintotdeauna! Cred că adevărații bătrâni au uitat (sau nu sunt lăsați) să investească în tineri. Generația tânără crește strâmb, pentru că, adesea, singura modalitate de îndreptare a puișorilor din societatea noastră este prin amenințări, șantaj și prin biciul legalismului. Unde sunt bătrânii care să-i convingă pe tineri de dragostea lor? Să demonstreze că au un cuvânt de spus prin trăirea și curăția lor? Poate că unii vor zice, „de ce nu mergi să discuți cu bătrânii duhovnicești”? Oare, trebuie copilul să-i spună părintelui că are nevoie să fie crescut? Trebuie ca generația tânără să strige că are nevoie de modele? Normal, cine ar trebui să dea dovadă de maturitate? Oare, nu cumva chiar faptul că un bătrân ia inițiativă, dovedește că este duhovnicesc? Altfel, mergi să cauți ajutor și cine știe peste cine dai…
În fine, închei cu speranța că într-o zi voi vedea bătrâni care să-i ia de mână pe cei tineri (din proprie inițiativă) și să-i ajute să fie ca Hristos. Nu am uitat de Duhul Sfânt și de toată dimensiunea spirituală, dacă cineva se gândea la acest lucru. Doar că „împărăția care va veni” nu o elimină pe cea care ar trebuie să fie deja, aici și acum. Aștept să văd bătrâni treji și gata de acțiune.

De fapt, nu știu sigur dacă ar trebui să ne cumpărăm bătrâni, sau biblic ar fi mai corect să ne cumpere ei pe noi…