Într-o vreme în care lumea abundă de literatură (ne)religioasă, propulsată prin eforturi susținute spre cele mai accesate pagini web, pe prima pagină a ziarelor, pe podiumul bestseller-urilor, însumând o varietate de genuri literare și gusturi artistice, cărțile despre persecuția creștinilor nu par să își mai găsească loc tocmai ușor.

În special, suferința creștinilor sub regimul totalitar comunist nu este tocmai un subiect pe care oamenii să îl exploreze cu mare sârguință. Cu toate acestea, cred că este foarte important să cunoaștem și să citim astfel de materiale. Este bine să știm pe umerii cui stăm în picioare astăzi; să realizăm că avem o moștenire spirituală bogată, că nu am inventat noi „credința” în vreme ce, de fapt, de la începutul creștinismului până astăzi, aceasta a fost udată cu „sângele martirilor” (Tertulian).

Prin urmare, pentru cei care vor să fie mai aproape de „simțul realității” recomand cartea autobiografică Torturat pentru credință, scrisă de Haralan Popov. Cartea a fost republicată recent de Editura Succeed Publishing și pune din nou la dispoziția cititorului român o cronică a persecuției pentru credință sub regimul dictaturii comuniste.

Haralan Popov a fost un pastor evanghelic, torturat pentru credință și ținut în detenție timp de 13 ani în temutele închisori bulgare. La fel ca Richard Wurmbrand în România, Popov a fost despărțit de soția și cei doi copii ai săi, urând ca apoi să fie „tratat ” în mod corespunzător de către călăii comuniști: bătăi, torturi, amenințări, înfometare cruntă, izolare, nesomn și câte altele… După ce Dumnezeu îngăduie să fie eliberat, Haralan Popov călătorește în lumea liberă și devine un ambasador al fraților săi de credință care încă sufereau în închisorile comuniste.

Cartea merită, cu siguranță, să fie citită! Ne ajută să fim mai mulțumitori, să ne smerim, să apreciem mai mult trecutul și pe înaintașii noștri în credință și să fim mai disponibili pentru micile „sacrificii” care ni se cer astăzi vizavi de credința noastră.

Costel Ghioancă