Creștere spirituală / Postat pe

Răbdarea creștinilor nu înseamnă resemnare!

Trăim vremuri din ce în ce mai dificile. Sub presiunea corectitudinii politice, valorile creștine sunt atacate cu vehemență. Nimic nu mai uimește, nimic nu mai este ”ieșit din comun”. De fapt, ”comunul” este pe cale de dispariție, alternativa fiind fărâmițarea, dezintegrarea umană și socială. Mesajul implicit al acestei mentalități este: „Fii singur, fă ce vrei și resemnează-te!” Nu e de mirare că, astăzi, cea mai conectată societate din istorie a ajuns să fie și cea mai singuratică. Știm detalii nesfârșite despre evenimente care au loc la mii de kilometri depărate, dar nu știm cum îl cheamă pe vecinul de scară.

Creștinii sunt invitați și ei la această resemnare! Invitația ne este furnizată, adeseori, în plicul răbdării. „Rabdă ce se întâmplă în jurul tău, stai liniștit, că oricum răbdarea este o virtute creștină, nu?” Este corect, însă răbdarea nu înseamnă resemnare!

Bisericile din Asia Mică a secolului I au trecut prin provocări mari și persecuții. Ei primesc un mesaj din partea lui Dumnezeu, mesaj cunoscut de noi ca Apocalipsa! Ce potrivită este și pentru noi o carte precum Apocalipsa!

Chiar în primul capitol, Ioan le confirmă destinatarilor că este ”părtaș la suferință”, la fel ca toți ceilalți. Mai mult, atitudinea creștinilor în mijlocul suferințelor și a presiunilor societății de atunci a fost cea de răbdare: „… sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos!” (Apocalipsa 1:9).

Termenul ”răbdare” este interesant! Grecescul „hupomone” (tradus „răbdare”) înseamnă mult mai mult decât o acceptare a împrejurărilor. Este vorba despre rezistență activă, despre a nu pleca fruntea în fața mentalităților decăzute, este vorba despre o răbdare pro-activă, cea care te face să perseverezi și să nu diminuezi cu nimic mărturia lui Hristos, dimpotrivă!

Răbdarea creștină nu înseamnă resemnare! Nu înseamnă că stăm și să așteptăm să fim ”executați” de societate, de filosofii, de presiunea anturajului, de ”mersul vremii”. Creștinii rabdă activ. Ei sărează. Luminează. Ei rabdă perseverând și suferă mărturisind. Ei țin sus stindardul vieții.

Dacă adormim noi se trezesc ei. Dacă nu veghem noi se trezește monstrul corupției, al minciunii, al dezmățului total. Retorica nu trebuie să fie: „Să răbdăm fraților, că sunt vremurile din urmă!” Mai degrabă, să spunem: „Să răbdăm fraților, strigând și mai tare și mărturisind că Unul singur este Adevărul: Domnul Isus Hristos (Ioan 14:6).

Pastor, Costel Ghioancă

Răbdarea creștinilor nu înseamnă resemnare!

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.