„La noi nu e ca la alții!” Acesta pare să fie sloganul  întâlnit tot mai des pe buzele românilor. Indiferent că vorbim despre economie, sănătate, turism, starea drumurilor, educație, concedii, etica muncii, onsestitate, solidaritate, protecția naturii, energie regenerabilă, nivelul corupției, respectul pentru semeni și altele ca acestea, ne regăsim mereu și mereu în aceeași fortăreață a pesimismului: „La noi nu va fi niciodată bine!” „La noi nu va fi așa nici în o sută de ani!”

Nu e de mirare că tot mai mulți tineri trec granțilele țării noastre, în speranța unei vieți mai bune. Și, probabil că din multe puncte de vedere sunt îndreptățiți să facă așa.

Totuși, nu pot să nu remarc faptul că acest „pesimism social” nu este îngăduitor nici când vine vorba de sfera spirituală. Auzim tot mai des, chiar și în biserică, replici de genul „La noi nu va fi niciodată ca la alții…” Mergând pe stilul „capra vecinului e mai grasă și frumoasă”, ne uităm cu jind la mega-bisericile din vest și la trupele de închinare care pot rivaliza cu cele mai celebre formații de muzică laică. De multe ori încercăm să „importăm” identitatea altora, poate fiindcă noi nu avem suficient curaj să ne-o definim pe a noastră. Să găsim inspirație și un strop de optimism care să ne ajute să credem că „se poate”!

Să nu mai vorebsc despre „bucuria” de pe fețele multor închinători. Plictiseala și privirea în gol sunt adevărați inamici ai  închinării înaintea lui Dumnezeu. Nu vreau să devin și eu pesimist, ci doar să atrag atenția asupra faptului că oricât de „ermetici” se consideră mulți a fi (evident, în ignoranța lor), societatea ne influențează pe noi și noi pe ea.

Pesimismul „din piață”, sau de la „ghișeul pentru taxe și impozite” nu are ce să caute în biserică. Aceasta este o „comunitate cerească pe pământ”, o avanpremieră a trăirii eterne în prezența lui Dumnezeu. Ține de fiecare din noi și de atitudinea noastră să promovăm bucuria în Domnul, adorarea Lui, bucuria închinării, bucuria slujirii, bucuria părtășiei frățești.

Trebuie să înțelegem că facem parte din tabăra Celui ce este biruitor și să începem (sau să continuăm) să trăim ca atare.

Costel Ghioancă