Pacea interconfesională în viziunea lui R. Baxter

Redau mai jos un scurt paragraf din cea mai cunoscută lucrare a lui Richard Baxter, Păstorul cu viaţa înnoită.  Este un pasaj interesant scris în secolul al XVII-lea şi care anticipează, totuşi, discuţiile actuale din zona ecumenismului şi a dialogului teologic interconfesional:

„Fraţilor, nu spun toate acestea fără un scop anume. Avem printre noi, în Anglia, diviziuni care ne întristează, când ne gândim la evlavia persoanelor care le întrețin și micimea subiectelor în care nu ne înțelegem, așa cum există în majoritatea națiunilor de sub cer.

Cel mai important lucru care ne desparte este modalitatea și ordinea corectă a conducerii Bisericii. E distanța dintre noi atât de mare, încât presbiterienii, episcopalienii și independenții nu s-ar putea înțelege între ei? Dacă și-ar dori din inimă pacea și ar umbla după ea, ar putea-o realiza.

Am vorbit cu câțiva oameni cu vederei moderate din toate partidele acestea și am observat că, după părerea lor, lucrarea aceasta s-ar putea face cu ușurință. Acolo unde inimile oamenilor sunt sensibile cu privire la starea Bisericii și unde sunt atinse de o dragoste sinceră unul față de altul, și unde se dăruie cu toată inima căutarea păcii, instaurarea unei păci sigure și fericite ar însemna o lucrare ușor de realizat.

Chiar dacă nu ne-am înțelege în fiecare punct, am putea totuși reduce mult diferențele dintre noi, putând avea părtășie pe baza înțelegerii asupra lucrurilor principale; numai să rezolvăm problema puținelor și micilor neînțelegeri dintre noi, fără să punem în pericol sau să tulburăm Biserica.

Dar se face lucrul acesta într-o măsură mare? Nu se face. Poate să se flateze fiecare partidă în parte cât îi place, totuși se va spune aceasta spre rușinea păstorilor din Anglia, în timp ce Evanghelia va răsuna în toată lumea.”

Fragment din Richard Baxter, Păstorul cu viața înnoită, p. 162.