Matei 22:42 – al cui fiu este Hristosul?

Evreii ştiau că Mesia cel promis e fiul lui David. Cei mai mulţi credeau că va fi un om, un urmaş al lui David, şi eliminau posibilitatea de a fi Dumneze-om.

Când Isus s-a prezentat ca fiul al lui David şi Fiul lui Dumnezeu, ei L-au acuzat de blasfemie.

Studenţii de la seminariile teologice au răspuns în anul 1970 astfel la întrebarea: „Credeţi că Isus s-a născut din fecioară?”

56% au respins ideea naşterii din fecioară

69% dintre baptişti credeau

66% dintre lutherani credeau

57% dintre presbiterieni credeau

39% dintre episcopalieni credeau

34% dintre metodişti credeau

21% dintre congregaţionalişti credeau

Romani 3:3,4a!

John Walvoord: „Întruparea Domnului Isus Hristos e faptul central al creştinismului, de care depinde întreaga suprastructură a teologiei”.

Isus e Dumnezeu în trup uman – şi acest lucru e făcut clar de naşterea Lui.

Dacă Isus ar fi avut un tată uman, întreaga Biblie ar fi de necrezut, căci nu ar exista motive pentru viaţa Sa supranaturală.

Naşterea din fecioară, moartea substitutivă, învierea şi a doua Sa venire – toate acestea sunt semne ale divinităţii Lui. Aceste puncte nu pot fi separate unele de altele.

 

Al cui fiu este El?

Matei dă răspunsul uman în genealogia lui. vorbind din punct de vedere uman, e fiul lui David.

Răspunsul divin: e Fiul lui Dumnezeu (v. 18-25).

Ioan 1:14; Evrei 2:14, 17; Romani 1:3, 4; Galateni 4:4, 5; 1 Timotei 3:16.

Dacă Isus nu ar fi fost Dumnezeu, nu ar fi putut să-l învingă pe Satan, să răscumpere oameni, să cucerească moartea şi păcatul, să învingă iadul.

Matei scrie cu scop apologetic. Unii L-au acuzat pe Isus că ar fi un fiu nelegitim, fiul unui soldat roman cu Maria.

Să observăm cinci elemente în această naraţiune: naşterea din fecioară concepută, confruntată, clarificată, conectată, consumată.

1) Concepută – v. 18

Naşterea miraculoasă nu e un concept nou în lumea antică. Mulţi eroi greci din mitologia lor s-au născut miraculos, prin intervenţia zeilor: Perseu, Hercule, Tezeu, Dedal şi Icar, Castor şi Polux, Orfeu. Despre Olimpia, soţia lui Filip II macedoneanul, s-a pretins că a trăit cu un şarpe, care era Zeus. Aşa s-a născut Alexandru Macedon.

Matei nu valorifică o legendă. Ce scrie el e istorie, e realitate.

Cuvântul „naşterea” e acelaşi tradus cu „genealogia”.

v. 1 – genealogia lui Isus Hristos, fiul lui David

v. 18 – genealogia lui Isus Hristos a fost aşa. Şi acesta e punctul de vedere divin, partea divină.

Maria şi Iosif erau doi tineri sfinţi ai Vechiului Testament.

Logodna:

Existau două stagii în căsătoriile evreieşti: qidusha şi huppa.

Qidusha reprezenta logodna. Două familii sau două persoane făceau un contract, o promisiune că se vor căsători cei doi tineri. Era un contract de angajare. Dacă violai acest contract, urma un divorţ în sens oficial. Era constituită o căsnicie prin logodnă, dar fără relaţii fizice. Ţinea de obicei o perioadă de 12 luni, o perioadă de protecţie, în care se dovedea fidelitatea.

Dacă fata rămânea însărcinată, s-ar fi observat în acest interval de timp. Cei doi logodnici păstrau distanţa. Era doar o promisiune.

După o jumătate de an sau un an, urma huppa, nunta. Ţinea şapte zile – din cauza aceasta s-a terminat vinul la Cana!

Mohar – un cadou compensator din partea mirelui pentru familia miresei, cadou care pecetluia legământul şi lega cele două familii.

Logodna, deci, era perioada testării fidelităţii.

v. 18, 25

În această perioadă, a logodnei, Maria rămâne însărcinată de la Duhul Sfânt.

Nu se punea problema să fi fost Iosif. El era un om neprihănit.

Cum a avut loc conceperea: Luca 1:26.

Ce şoc pentru Iosif! El o ştia pe Maria! Ştia statutul ei înaintea lui Dumnezeu. ştia că nu face parte din caracterul ei!

Deut. 22:13, 14, 20, 21 – pedeapsa era cu moartea

Geneza 3:15 – sămânţa femeii! E singura femeia care are sămânţă. Sămânţa era a bărbatului, o ştiau toţi. Dar aici e vorba de sămânţa femeii!

Isus nu putea să nu aibă părinţi umani, dar nu putea avea nici doi părinţi!

2) Confruntată – v. 19

Două lucruri care arată că Iosif era un om drept.

a) Nu voia să se căsătorească cu o astfel de femeie. Ea a violat principiile lui Dumnezeu! Ce spune Legea? El era un om sfânt.

b) Nu voia s-o facă un exemplu public. Aceasta arată caracterul lui.

Două opţiuni se deschideau în faţa lui Iosif în acele zile:

a) Să-i dea pe faţă păcatul. Ruşine şi moarte. Reputaţie stricată.

b) Într-un mediu privat, cu 2-3 martori, să-i scrie o scrisoare de despărţire, ca în Deut. 24. Nu ar fi ştiut lumea. Căci în certificatul de divorţ nu s-ar fi scris motivul.

-„s-o lase pe ascuns” – apoluo – a divorţa

Iosif evită extremele: extrema dreptate – o ucid. Mi-a silă. Şi extrema dragoste – o iau, nu-mi pasă ce zice Dumnezeu.

v. 20 – a meditat la aceasta. A adormit.

3) Clarificată – v. 20, 21

În vis. Nu ceva imaginar. Ci un înger real – Iosif l-a văzut în mod real pe înger în vis.

„Iosif, fiul lui David” – îi readuce aminte cine e el.

Copilul nu va avea un tată uman. E naşterea lui Dumnezeu în trup uman.

Cine va fi El? Vlăstarul lui David şi vlăstarul lui Iehova.

Isaia 9:6 – Părintele veşniciilor, Dumnezeu tare.

Isus – Yehoshua – Iehova mântuieşte.

Iosif nu e numit tatăl copilului – Matei 2:13, 21.

4)Conectată – v. 22, 23

E comentariul făcut de Matei. Leagă ce se întâmplă de promisiunea din Isaia 7:14.

Aceasta nu e o legendă vehiculată pe atunci, ci e împlinirea profeţiei lui Dumnezeu!

Isaia 7:14 – Ahaz se temea. Siria şi Israelul îl atacau. Se temea că va pierde tronul şi dinastia.

Dumnezeu îi promite: nu se va pierde spiţa regală, căci iată un semn. O fecioară va rămâne însărcinată şi acest copil va fi Emanuel – Dumnezeu cu noi. el va garanta că linia lui David nu va fi ruptă nicicând.

Şi Isus a venit pe pământ ca să împlinească această profeţie.

5) Consumată – v. 24, 25

Dragostea pentru Maria, soţia lui – ea va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. absenţa oricărui egoism: „Pentru mine! Cum vreau eu!” Ci el să aibă grijă de prunc şi mamă. Şi asta va face!

Gândeşte-te: Dumnezeul atotputernic îşi pune Fiul în casa ta! Şi are nevoie de un tată bun!…

De Crăciun, Dumnezeu are nevoie de oameni buni pentru a le încredinţa alţi oameni.

Gândiţi-vă la frustrarea lui Iosif, în anii ce vor urma, de a avea un fiu perfect! „N, tată, e aşa!”, îi va fi zic câteodată Isus!

El a luat-o pe Maria şi a avut loc huppa (nunta), dar n-a cunoscut-o până după ce s-a născut Isus.

Apoi a cunoscut-o, căci ni se spune că Isus a avut fraţi.

Un ateu i-a spus unui credincios: „Dacă eu ţi-aş spune că vine o fată de la munte şi e gravidă, şi ea spune că nu a avut relaţii cu un bărbat, ci e de la Dumnezeu, ci crede-o?”

Credinciosul a răspuns: „;M-aş uita la copil şi, dacă aş vedea că trăieşte o viaţă supranaturală, că are parte de o moarte diferită de a celorlalţi oameni şi că învie (că a trăit ca Isus, deci), aş crede şi că a avut parte de o naştere supranaturală!”

Evreii au spus despre naştere: e fiul Mariei cu un soldat roman. Şi la înviere: ucenicii i-au furat trupul!

Matei îşi începe lucrarea prin a răspunde primei acuzaţii şi o încheie prin a răspunde celeilalte.

Dumnezeu a venit în lumea noastră poluată, ca să stea cu noi, pentru a ne mântui. Iată Crăciunul – venirea.

A purtat suferinţele noastre, durerile noastre le-a luat asupra Lui, a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre, pedepsit în locul nostru, pentru ca să ne răscumpere şi să ne dea Duhul Sfânt, iar acum mijloceşte pentru noi! iar într-o zi se va întoarce să ne ia să fim cu El!

2 Corinteni 8:9 – El s-a făcut sărac pentru noi.

PrediciReformate.com