Klaus Iohannis, hristosul României

Probabil că deja simțiți o stupoare datorită asocierii unui om, chiar dacă acesta ar fi Klaus Iohannis , noul președinte al României și termenul hristos. Nu ar trebuie să ne simțim incomodați de această asociere deoarece ce s-a întâmplat duminică 16 noiembrie, confirmă acuratețea acestei întovărășiri.

Ca să ne facem înțeleși, termenul Hristos nu este numele de familie – cum cred unii – al lui Isus. El provine din limba greacă biblică și este sinonimul cuvântului ebraic mult mai laicizat, Mesia (poate că rețineți expresii de genul „cutare persoană are o aură de personaj mesianic”). Ambii termeni se traduc prin expresia „Unsul”. Ce e cu acest „Uns”?

Dar hai mai întâi să facem o analiză a personajului Iohannis așa cum a fost el interpretat de români în recentele alegeri. Poate că până la urmă, aceasta ne va ajuta mult mai concret să înțelegem ce înseamnă termenul hristos, sau mesia.

Venit de nicăieri, acest Iohannis, aruncă vraja înamorării peste inimile majorității românilor scârbiți până acum de costumele la patru ace și demagogia gălăgioasă (ieri pagina sa de facebook trecuse bariera de un milion de like-uri, fiind de departe – după criteriul like-urilor – cel mai îndrăgit personaj politic nu numai al României, ci și al Europei), dar deveniți peste noapte militanți fervenți ai cauzei politice. Zecile de mii de oameni scandându-i numele în piețele marilor orașe ale țării semănau întrucâtva cu cele ce aclamau descătușarea post-decembristă.

Îmbrățișarea lui ca personaj mesianic românesc vine, printre altele, pe fondul percepției că V. Ponta reprezintă căpetenia hoardei malefice care este pe drumul de a târî țara într-o iarnă perpetuă. Culisele campaniei noului președinte – destăinuite de Eduard Hellwig – în care Iohannis își îndemna partidul la non-combat, la a nu folosi aceleași tactici „mârlănești” și chiar refuzul de a se apăra în fața atacurilor nedrepte ale oponentului său – îl pun parcă, în postura hristicului Aslan din celebra Cronicile din Narnia, care pășea non-combativ spre moarte printre gloatele de inamici pângăritori.

Cu toate acestea, atuul său consta în învierea profețită în vechime. Ieșit ca prin uimire, intact după dezbaterile „șifonătoare” cu oponentul său, Iohannis triumfă prin refuzul la duel. Drumul solitar spre președinție, aparența separării de restul clasei politice corupte, aspectul sobru, tăcut și nepopulist au proiectat înspre el o aură de izbăvitor autentic.

În toată această pictură hristică, trebuie să reamintim că și funcția pe care o reprezintă Iohannis este de factură mesianică. El este capul României, reprezentantul țării și al poporului, poziție la care românii privesc cu mare nădejde. În frâiele lui se află destinele poporului și în mâinile lui stă cheia cu care poate să descuie ușa binecuvântărilor mult așteptate.

Promisiunile sale sunt tot mesianice: salvare de opresiunea politicului și mântuire din propriile noastre păcate care ne-au adus în condiția deplorabilă în care ne aflăm ca națiune. Providențial sau nu, sloganul victoriei „Am câștigat! Ne-am luat țara înapoi” este și sinonim cu numele misteriosului personaj german: Klaus vine de la grecescul Nikolaos („Nike” însemnând victorie, iar „Laos”, popor) semnificând „victoria poporului”. Numele îl dă de gol ca personaj hristic, ca să nu mai vorbim și de etnia sa, asociată cu promisiunile de bunăstare și dreptate, mesianice în conținutul lor.

Felul în care l-am descris pe Iohannis (nu știu cât de adevărat este acest portret), definesc termenul hristos sau mesia. Este atât de relevant pentru noi oamenii care trăim în secolul al XXI – lea să redescoperim semnificația acestui termen, deoarece salvarea noastră din adevăratele noastre păcate atârnă de înțelegerea acestui termen.

Viața de dincolo de moarte în Raiul lui Dumnezeu, scăparea de moartea veșnică și de locul de chin al inamicilor lui Dumnezeu își are rezolvarea aici, în cunoașterea termenului mesia sau hristos. Apostolul Ioan leagă mântuirea noastră de credința în Isus ca Mesia sau Hristos: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:31, accentuările îmi aparțin).

Țara noastră este plină de oameni care cred în Isus, însă numai credința în Isus ca Mesia mântuiește. Credința noastră trebuie să aibă un conținut. El, Isus Hristos, este singurul fără greșeală, drept în totalitate. El este Cel despre care Dumnezeu a spus, „În El îmi găsesc toată plăcerea Mea”. El este Cel la care se refereau scrierile din vechime ale profeților. El este Omul pe care lumea îl aștepta cu atâta dor. El este Cel ce ne salvează de acolo de unde ne era imposibil să ne salvăm singuri. El este Omul așteptat de toți oamenii din toate timpurile și de întreaga creație a lui Dumnezeu. El este singurul care poate fi Mesia, deoarece în El converg începutul și sfârșitul, infinitul și finitul, naturalul și supranaturalul, Dumnezeu și Omul. De aceea toate speranțele noastre trebuie să fie proiectate în Hristos, toate năzuințele noastre trebuie să-și găsească împlinirea în El, toată ascultarea noastră trebuie să i-o dăm Lui și toată aprecierea noastră trebuie să i-o oferim Lui.

Asta înseamnă să crezi că Isus este Hristosul.

Ştefan Cornu