Homer la Hollywood

Cunoscutul scriitor antic, Homer, a ajuns la Hollywood. Dar nu oricum, ci dus de însuși Fericitul Augustin. (Recunosc, și cu un pic de „ajutor” din partea mea…) Cum este posibilă o astfel de aserțiune anacronică?

Criticând fantasmele mitologiei clasice, Augustin scrie în Confesiunile sale:

„Purtat de tine, nu am citit eu oare povestea unui Jupiter deopotrivă stăpân al tunetelor, dar și adulter? Desigur că acest zeu nu ar fi putut să stăpânească fulgerele și să fie și adulter în aceeași clipă; dar lucrurile erau astfel potrivite încât un adulter adevărat să se simtă încurajat să imite și el autoritatea acestui tunet măsluit și codoș […] Încă și mai aproape am fi de adevăr dacă am spune că Homer plăsmuia acele născociri pentru ca, punându-se cele dumnezeiești pe seama oamenilor dezmățați, aceste dezmățuri să ajungă să nu mai fie socotite dezmățuri, iar cel ce le-ar fi săvârșit să pară că i-a imitat nu pe oamenii pierduți în păcate, ci pe zeii din ceruri. (sublinierile mele)”.

Augustin vorbește aici despre puterea modelului, despre faptul că, prin atribuirea unor comportamente păcătoase unor personaje mitice (eroice), se ajunge la o paradoxală „înnobilare a dezmățului”, astfel încât păcătoșii să poată găsi un confort în fața propriilor conștiințe. Cu alte cuvinte, păcătoșii își mută percepția asupra comportamentului lor, de la nivelul oamenilor pierduți, aflați pe buza iadului, la nivelul unor semi-zei, ai unor eroi ce au curajul de a fi contra curentului. Dezmățul – sub orice formă – ajunge expresia spiritului liber, al celui ce nu se lasă vrăjit de morala creștină, al protestatarului și rebelului.

Oare nu tocmai acesta este substratul filosofic din spatele culturii depravării în zilele noastre? Nu asta se află în mintea celor ce laudă alcoolul, drogurile, imoralitatea, homosexualitatea etc.?

Doar că, în vremea noastră, oamenii îl citesc mai puțin pe Homer și alții. Nu-i nimic, îl pot vedea pe Homer. La Hollywood! Cultura Hollywoodului le furnizează copiilor noștri, încă de mici, idoli (semi-zei moderni), modele de urmat. De la Hannah Montana la mai știu eu cine… Cu câtă lejeritate este promovat dezmățul în ceea ce se numește artă a zilelor noastre! Câte filme mai sunt în zilele noastre în care să nu se facă cel puțin aluzie la homosexuali? Sau, în câte filme nu apare deloc alcoolul, consumul de droguri, înjurăturile, imoralitatea și violența?

Cu cine se vor identifica oamenii pierduți în păcat și nenorocire, atunci când merge la ei un biet predicator, cu Biblia sub braț, să le spună despre jertfa lui Hristos? Cu zeii de la Hollywood! Oamenii nu vor roși de rușine, nu vor pleca ochii în pământ, nu vor implora îndurarea Domnului, fiindcă ei sunt „spiritele libere” ale lumii moderne, rebelii noștri dragi…

Ce putem face noi? Să nu ne credem mai buni ca alții, să-i mulțumim lui Dumnezeu că s-a îndurat de noi. Să-i iubim pe cei ce pun dezmățul într-un registru eroic.

Ce poate face Domnul Isus Hristos? El poate să-i salveze! Puterea Lui este mare și indiferent cât de rebeli sunt oamenii, Duhul Sfânt îi poate convinge că adevăratul Erou a murit… la Golgota. Apoi, a înviat a treia zi!

Pastor, Costel Ghioancă