Evanghelie și evanghelizare / Postat pe

Evanghelia (partea 3)

Nimeni și nimic nu ne poate scăpa de securea lui Dumnezeu care stă atârnată deasupra capului nostru, deoarece vina noastră este mult prea mare, este infinit mai mare decât posibilitățile noastre de ispășire. Și fiindcă vina este veșnică și ispășirea păcatelor noastre va fi veșnică, într-un cimitir veșnic al sufletelor, într-un vaiet de înmormântare nesfârșit, într-o singurătate de coșciug și într-un întuneric de mormânt. images

Însă chiar și atunci sufletele oamenilor îl vor blestema din gură de șarpe pe Dumnezeul Cel infinit de drept, care nu-și poate anula măreția Sa infinită, călcată în picioare de furnicile de pe pământ. Cu ce greșește Dumnezeu în faptul că nu se poate anula pe Sine?

Groaznică soartă, dar dreaptă, conformă cu ceea ce este Dumnezeu, Cel în jurul căruia orbitează toate lucrurile, și Cel în funcție de Care se decid toate lucrurile.

Înfricoșătoarea venire a momentului osândei este aproape. Este vreo speranță? Niciuna. Nu este nimic de care să te poți agăța, nimic în tine, nimic în cei din jur, nimic care să te izbăvească și să te salveze. Ce speranță poate fi într-un suflet a cărui vină, demonstrată prin scuiparea sfidătoare către Dumnezeu, își strigă nemărginirea.

Tornada este înainte ta, cuprinde întreaga zare și aleargă spre tine cu toată forța. Nu ai niciun refugiu. Mlaștina își mișcă adâncurile și așteaptă cu nerăbdare să te îmbrățișeze deplin. Este vreo speranță? Nu, căci Cel Suprem, împotriva căruia am păcătuit este și Cel ce ne judecă cu o dreptate supremă, proporțională infinității Sale. Lama briciului Său este ascuțită pentru revărsarea nemărginitei Sale furii.

Dar nu este Dumnezeu și milos, acel Uragan dezlănțuit, un Tată zvârcolindu-se de milă pentru copii săi? Ba da. De aceea mila Lui veșnică față de propria-I creatură L-a făcut să-și trimită Fiul, singurul lui Fiu în trup de om ca să ia asupra Lui condamnarea abisală a omenirii. Numai unul deopotrivă cu Dumnezeu putea ispăși o vină dumnezeiască. Numai Unul de o vrednicie infinită putea ispăși o vină infinită. Cât de amarnică a fost suferința Lui pe cruce, când a luat asupra Lui plumbul omenirii. Isus a fost pentru păcătoși zdrobit sub talpa piciorului lui Dumnezeu, lovit de furia Lui sfântă și infinită. Hăul necuprins a fost cuprins în ființa Sa, iar oceanul nețărmuit al pedepsei dezonorării vredniciei divine a fost absorbit pe de-a întregul de El.

Acum, având în vedere aceste adevăruri capabile să ne ducă la leșin, ce ne mai rămâne de făcut, decât să ne aruncăm cu toată puterea noastră în brațele acestei îndurări divine. Da, salvarea noastră este posibilă deși imposibilă nouă. Salvarea este în Dumnezeu prin Isus Hristos. Cine se agață de Acest Dumnezeu primește în dar iertarea, viața veșnică și o nouă inimă al cărui centru și punct focal este, potrivit planului originar al Creatorului, chiar El Însuși dezvăluit în Hristos.

Ştefan Cornu

 

 

 

Evanghelia (partea 3)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.