Elogiu la adresa lui Ezra
Elogiu la adresa lui Ezra
Orice trezire spirituală începe cu o trezire față de Scriptură. Mulți astăzi își doresc trezire, însă semnele trezirii se văd cel mai clar în pasiunea cuiva după Biblie. Vremea lui Ezra, cărturarul levit v
enit din Babilon, a fost o vreme a trezirii. Este uimitor cum tot poporul care era în Israel a recunoscut în masă că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu luându-și de soții femei străine și au plâns cu amar înaintea Casei Domnului (Ezra 10:1). Lucruri de acest gen de obicei nu se întâmplă, deoarece atunci când o mulțime de oameni trăiește într-un anumit păcat, tendința generală este de a împinge acel păcat înspre normalitate. Dumnezeu lucra în mod miraculos în inimile evreilor de curând repatriați.
enit din Babilon, a fost o vreme a trezirii. Este uimitor cum tot poporul care era în Israel a recunoscut în masă că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu luându-și de soții femei străine și au plâns cu amar înaintea Casei Domnului (Ezra 10:1). Lucruri de acest gen de obicei nu se întâmplă, deoarece atunci când o mulțime de oameni trăiește într-un anumit păcat, tendința generală este de a împinge acel păcat înspre normalitate. Dumnezeu lucra în mod miraculos în inimile evreilor de curând repatriați.Această trezire însă, a avut la temelie bocetul și strigătul unui om zdrobit datorită condiției poporului său, Ezra. Când Ezra a auzit că poporul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu amestecându-se cu neamurile din jur, „și-a sfâșiat hainele și mantaua; și-a smuls părul din cap și din barbă și s-a lăsat jos înmărmurit” (Ezra 9:3 adaptat). Din acea dimineață și până la jertfa de seară a rămas „îngrozit” înaintea Domnului și s-a rugat cu o zdrobire nemaiîntâlnită Celui Preaînalt. Trezirea poporului a început când aceștia l-au văzut pe Ezra în această condiție. Dar ce anume l-a făcut pe Ezra atât de sensibil față de păcatul poporului, încât să se comporte atât de neomenesc. Scriptura! „Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile” (Ezra 7:10). În timpul exilului, Ezra studiase cu multă ardoare Scriptura, analizase cu multă atenție cele cinci cărți ale lui Moise și constatase că ceea ce poporul suferise (exilul asirian și babilonian) se datora mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului lor. Ezra era familiarizat cu faptul că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos și că pretinde închinare totală, lucru pe care evreii l-au neglijat cu desăvârșire. Acum, ajuns din nou în țară, el constată începutul aceluiași tipar care i-a condus în primă instanță pe evrei în captivitate: căsătorirea cu femei străine, adoptarea idolilor și a stilului de viață păgân, mânierea lui Dumnezeu și judecata lui Dumnezeu. Pentru Ezra era clar: dacă poporul va continua așa, în mod invariabil, mânia lui Dumnezeu se va revărsa din nou peste popor. Ezra credea că Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu și că se împlinește negreșit. Din această cauză era el îngrozit și din această cauză mijlocește el pentru popor și din această cauză poporul se întoarce la Dumnezeu.
Totul se rezumă la credința cuiva în Scriptură: crezi tu Biblia în mod real? Noi spunem că da, însă pe drept vorbind, nu există un corespondent proporțional în practica noastră care să ne dea dreptate. Ceva nu e în regulă. De aceea hai să privim la Ezra și să-l rugăm pe Domnul cu zdrobire în inimă să producă în noi prima verigă a lanțului trezirii: credința în Biblie. Și primul lucru pe care îl vom sesiza este foamea după studierea Cuvântului: „Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului…”
Ştefan Cornu
