Mi se pare din ce în ce mai evident că Diavolul caută să copieze absolut tot ceea ce Dumnezeu creează. Acest lucru este valabil și în privința dragostei creștine. Plagiatul, deci, se pare că este un păcat drăcesc. Dragostea crestina 

Diavolul a încercat de la început să fie ca Dumnezeu și de-a lungul istoriei a copiat flagrant operele de artă ale lui Dumnezeu. Așa cum vrăjitorii lui Faraon au reprodus minunile lui Moise (Exod 7-8), tot așa Diavolul caută să copieze lucrările divine pentru a împărți confuzie și neîncredere în unicitatea lui Dumnezeu și a lucrărilor Sale. Dacă Dumnezeu este triunic, atunci și Satana se dezvăluie drept triunic (Diavolul în sine, Anticristul și prorocul mincinos – Apocalipsa 12, 13). Dacă Dumnezeu pretinde închinare, și Diavolul o pretinde (vezi Matei 4:9). Dacă Dumnezeu are un popor și Diavolul are un popor. Dacă Dumnezeu L-a trimis pe Hristos și El îl trimite pe Anticrist. Și dacă crucea lui Hristos conduce la împăcarea popoarelor lumii și mai ales a evreilor cu neevreii (Efeseni 2:11-19), atunci și Diavolul va încerca același lucru. Asupra acestui ultim aspect aș vrea să poposim ceva mai mult.

Asistăm azi la o nouă ordine la nivel mondial care caută unirea tuturor oamenilor de pe fața pământului. Sună dumnezeiesc, nu-i așa? Să iscodim un pic mai amănunțit. Modalitatea de creare a acestei uniri este prin a promova cu ferocitate așa numita toleranță, împreună cu eliminarea conceptului de adevăr absolut, fie că vorbim despre religie, Dumnezeu, conceptul de popor etc. Orice țăruș trebuie scos, orice graniță de hotar trebuie desființată, deoarece acestea nasc ură și intoleranță. Desigur, ești liber să crezi ce dorești, atât timp cât rămâne în odăița ta. Odată ce deschizi geamul sau ești public cu crezul tău devii neiubitor și instigator la ură. Și ideea din spate este că fiecare are dreptate în felul lui și, prin urmare, trebuie să tolerăm pe fiecare. Nu există un adevăr independent de condiții și relații, doar unul dependent de acestea. Acest lucru stă la baza iubirii și toleranței de tip modern. Aceasta este soluția pentru eliminarea urii și dezbinării care există între popoare. Să fie ea dumnezeiască?! Pe lângă acest lucru, există un trend din ce în ce mai puternic spre globalizare și relativizare a tuturor aspectelor culturale, etnice și din ce în ce mai mult și lingvistice. Direcția este în mod cert înspre crearea unui singur popor mondial, în care toleranța, acceptarea, dragostea (în felul cum ei o definesc) să troneze. Să fie aceasta calea armoniei și iubirii?

Sincer, o astfel de abordare sună ca frustrarea unui copil în fața unei note proaste la matematică: exercițiul este interpretabil. Soluția însă nu este să zicem că toate temeliile tari sunt nisipuri mișcătoare. Soluția constă în a găsi rezolvarea construind de la temelia puternică a existenței lui Dumnezeu, a unui scop ultim, a unor adevăruri fixe.

Dacă asta este imitația dragostei pe care Satana o propune, cum arată autenticul, creația lui Dumnezeu? Ei bine, toate pornesc de la faptul că El există și există din veșnicie în veșnicie, că toate se țin prin El și toate pornesc din El, că nimic din ceea ce există nu există decât prin voia Sa. Și partea rea este că noi, plămădirea Lui, ne-am răzvrătit împotriva unui Dumnezeu ca acesta. Din acest motiv Hristos a venit să ne spună că toți am păcătuit, nu că toți avem dreptate, că toți, indiferent de națiune suntem pe același palier înaintea lui Dumnezeu. Cu toții suntem lipsiți de absolut niciun merit și avem o datorie reală și atât de grea încât niciodată nu va putea fi plătită. Concluziile ecuației sunt foarte întunecate și umilitoare, dar nu te opri la jumătatea exercițiului. Continuă. Hristos a fost trimis în lume nu ca să ne condamne, ci ca să ia condamnarea noastră asupra Lui. Toată această vină reală și infinit de grea a luat-o El asupra Lui când a murit pe cruce. Iată întruchiparea dragostei. Iată iubirea cum ia ființă. El ia asupra Lui vina noastră și umilința noastră complete și le epuizează în Sinea Sa. Bea întreaga noastră vină și umilință, dar iese, prin înviere, nevinovat și vrednic de toată cinstea. Și oricărui om care se smerește înaintea Sa și Îl recunoaște ca Împărat și Dumnezeu îi oferă gratuit împăcarea cu Sine. Nu trebuie să faci nimic, decât să crezi. Nu trebuie să faci nimic, decât să primești dragostea Sa într-o inimă umilă.

Iar pe noi, în lumina acestui grozav adevăr, ne cheamă să ne iubim unii pe alții. Dacă înainte nu puteam iubi, fiindcă ne iubeam prea mult pe noi, acum putem iubi. Și putem iubi fiindcă am fost iubiți mai întâi. Nimeni nu poate iubi dacă nu a fost mai întâi el iubit. Vedeți cum dintr-o dată, popoarele și națiunile sunt transformate – dinspre ură înspre iubire autentică. Toți suntem la fel de păcătoși și toți suntem la fel de iubiți. Iar această iubire nu este toleranța de care vorbeam, ci este ancorată în adevărul că Isus a îndepărtat o vină reală pe care noi o aveam și ne-a împăcat cu Tatăl. Acesta este motorul dragostei autentice dintre oameni. Nu există altul. Sursa dragostei nu este mândria (toți avem dreptate), ci sursa dragostei este umilința (toți am greșit) și recunoașterea gloriei, mărinimiei și frumuseții fără de hotare ale lui Dumnezeu, prin care ne-a iubit atât de mult. Cei care ne spun să renunțăm la acest adevăr ne spun de fapt să renunțăm la dragoste, iar cei ce ne spun să ținem în secret această dragoste ne spun să ne urâm în continuare. Nu trebuie să renunți la adevăr pentru a iubi și nici la Dumnezeu pentru a trăi în pace și armonie. Dacă faci asta de fapt retezi orice dragoste.

Ștefan Cornu

Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina Dragostea crestina