Curajul de a fi tu însuți!
Multă lume se sperie de „balaurul” postmodernismului. Că sunt vremuri grele – asta e adevărat – că dispar absoluturile, că generația tânără este rebelă și câte altele… Nu vreau să spun că toate acestea sunt provocări mici. Și totuși, ca în orice epocă istorică, pe lângă dezavantaje sunt și avantaje. De exemplu, în epoca postmodernă oamenii prind mai mult curaj să fie ei înșiși…
Autenticitatea de sine este o valoare esențială. În primul rând reușim să nu fim ipocriți. Apoi, refuzăm „producția pe bandă”. Eva nu a fost creată să fie o „fabrică” de oameni, ci „mama tuturor celor vii” (Ge. 3:20). Și care mamă are doi copii la fel?…
Conformarea nu este ceva lăudabil în sine. Dacă ne conformăm față de niște tendințe dictatoriale, dacă ne conformăm „sistemului”, chiar dacă acesta nu e funcțional, dacă ne conformăm unor mentalități greșite, doar fiindcă așa cred cei mai mulți, ce lucru bun facem?
Conformarea rigidă înlătură creativitatea, progresul, ideile noi, bogăția spirituală cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Biblia vorbește despre conformare față de Dumnezeu și principiile Sale. Față de metanoia. Planul lui Dumnezeu este să ne conformăm imaginii lui Hristos, nu ambițiilor oamenilor. Nu presiunii publice. Nu pulsiunilor paranoice ale unora sau altora. Nu imbecilizării prin televiziune (Virgiliu Gheorghe)…
Pavel, apostolul, ne amintește că „Duhul dă daruri cum vrea” și încurajează autenticitatea în trupul lui Hristos: „Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup. Ochiul nu poate zice mainii: „N-am trebuinta de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinta de voi.” (1 Cor. 12:20-21).
Vorba lui Augustin: „Iubește-l pe Dumnezeu și fă ce vrei!” Adică, supune-te voii lui Dumnezeu, dar nu uita să fii tu însuți. În felul acesta poți deschide drumuri noi pentru tine și cei din jurul tău. Astăzi ai ocazia să fii tu însuți.
De exemplu, azi poți să fii sfânt. Dacă ești a lui Hristos, ești ales, pus deoparte, sfânt. Și cauți sfințenia, nu pentru că te conformezi unor fanatici religioși, oameni înguști, ci pentru că vrei să fii tu însuți. Asta e identitatea ta. De fapt, cei care aleargă „la potopul de deșertăciuni” au impresia că sunt liberi, că ei nu se conformează celor care folosesc religia ca „opium pentru popor”. Adevărul este exact opusul: oamenii aceștia sunt prinși în marea „conformare după chipul acestui veac”.
Deci, poate că autenticitatea nu se găsește neapărat în rândul mulțimilor, cu majoritatea, ci în rândul „feliilor mai înguste și mai multe.”
Costel Ghioancă