Cum am trăit protestul de la Bucureşti?
Cum am trăit protestul de la Bucureşti? 
Sunt câteva minute de când am ajuns acasă, de la protestul organizat pentru susţinerea reîntregirii familiei Bodnariu. Scriu, la cald, câteva impresii, aşa cum le-am trăit eu:
- Dumnezeu ne-a dat vreme bună. Nu a plouat, vântul nu a adiat și am avut 3-4 grade, cu plus. Mulțumim Domnului pentru această vreme prielnică.
- Participanți, nu știu exact câți au fost – probabil peste 2000 de persoane. Din discuțiile pe care le-am avut cu unii și alții, estimez că cel puțin vreo 500 de persoane au venit din alte orașe ale țării. Evanghelicii din București au arătat în mai multe rânduri că pot umple Sala Palatului (aprox. 5000 de locuri), așa că dacă se va organiza un nou protest (sperăm să nu fie cazul), cred că ar fi de dorit să participe mai multe persoane. Îi felicit pe toți cei care au decis să participe.
- Programul nu a fost lung – a durat cam o oră și jumătate, ceea ce a făcut posibil ca lumea să stea până la sfârșit, inclusiv mulți copii care au participat la eveniment.
- Nu prea am văzut mulți adolescenți și tineri până în 25 de ani. O explicație ar fi că ei nu au copii, dar cred că, pe viitor, este bine să-i mai urnim și pe ei din fața calculatoarelor și să-i aducem în piață, să vadă cum este lumea reală.
- Au fost mai multe luări de cuvânt. Mi-a plăcut cel mai mult discursul domnului Titus Corlățean care, deși diplomat de meserie, a avut curajul să spună lucrurilor pe nume. Mi-a mai plăcut și discursul pastorului Nelu Brie – am apreciat că a folosit o serie de metafore destul de puternice și sugestive, dar și că a făcut un apel cât se poate de direct către domnul președinte Iohannis, să aibă reacții pe acest caz.
- O doamnă (cred că a ieșit dintre noi ca să se arate că nu este dintre ai noștri), a început să țipe și să facă circ. Au luat-o domnii jandarmi și s-au calmat apele.
- Manifestanții au fost de un bun simț și o decență extraordinare. Sunt mândru de ei.
- Au fost prezente mult mai multe televiziuni decât la protestul precedent. E bine. Cazul Bodnariu nu mai poate fi ignorat.
- M-a emoționat rugăciunea „Tatăl nostru”, rostită de noi toți, la început. Apoi, a fost un moment muzical (două, mai exact). S-a cântat un fel de imn al protestului. Deși au fost împărțite printre participanți mai multe foi cu versurile, nu am văzut să cânte prea mulți oameni. Nu sunt foarte convins nici de teologia acelui „imn”, dar asta e altă discuţie. Apoi, s-a cântat „Dumnezeu e tăria mea!”. De data asta am fost iarăși emoționat. Oamenii au cântat cu multă speranță, având convingerea că, „deși tot iadul stă în picioare pregătit pentru război”, biruința este a Domnului!
- Am apreciat mult că evenimentul a fost transmis live. Felicitări, Prodocens Media!
Ne rugăm în continuare ca Domnul să se îndure de familia Bodnariu. Sper din toată inima să auzim vești bune și să nu mai fie nevoie de un nou protest. În caz contrar, ieșiți fraților din case!
P.S. Alături de mine, au participat și scumpa mea soție și copilașii noștri, dar și mai mulți membri din Biserica Adonai.
Pastor, Costel Ghioancă