Perioada sărbătorilor de iarnă este raiul comercianţilor. Frenezia cumprăturilor capătă proporţii globale, cum fiecare doreşte să iasă din magazin, cel puţin cu un cadou în mână şi-al-nu-ştiu-câtălea între dinţi… Să nu mai vorbim de întreaga industrie a decoraţiunilor, cu brazi, globuleţe, ghirlande, figurine, steluţe, luminiţe – sau lumineţe, cum spune băieţelul nostru, Elias – etc. În fine, bune şi astea…

Important e să vedem rolul special pe care îl joacă vitrina în toată povestea asta. Vitrina are rolul esenţial de a deschide faţă de trecători această lume „de vis” a Crăciunului. Toate cadourile și decorațiunile ar fi inutile dacă ar rămâne ascunse, învăluite de un mister total, făcându-ne poate chiar să ne îndoim de existența lor. Chiar dacă vitrina nu dezvăluie tot ce se află în magazin, este totuși un „pod de legătură” între cumpărător și comerciant; vitrina invită la „contemplare” – window shopping – și mai mult – te invită chiar acolo, în lumea de basm a cadourilor. Cum ieși de acolo, depinde de portofel și de creier.

Doar că adevărata „vitrină” a Crăciunului este cea către Dumnezeu. Cum am putea spune noi ceva semnificativ despre Dumnezeu? Cum l-am putea înțelege pe Dumnezeu? Este mult mai ușor să spui ce nu e Dumnezeu, decât să spui ce este El. Nu este de mirare că s-a investit foarte mult în dezvoltarea teologiei apofatice (teologia „prin negație”). Spunem: Dumnezeu nu este muritor, Dumnezeu nu este limitat, Dumnezeu nu păcătuiește, Dumnezeu nu se schimbă etc.

Acest „NU” reprezintă însuși epitomul separării noastre de Dumnezeu – noi suntem „aici”, El este „acolo”. Noi suntem muritori, limitați, păcătuim, ne schimbăm etc. Noi NU suntem ca Dumnezeu și Dumnezeu NU este ca noi. Și, dacă am rămâne aici, toată povestea asta s-ar termina foarte trist… Lumea lui Dumnezeu ar rămâne total ascunsă, învăluită în mister, infinit de departe de noi.

Dar, să vedem acum semnificația copleșitoare a întrupării lui Mesia: Dumnezeu se deschide personal față de noi! În Evrei 1:1-2 citim: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

Acum putem spune, în sfârșit, ceva la modul pozitiv (afirmativ) despre Dumnezeu: Dumnezeu este ca Hristos! Dar Hristos este ca noi toți, Om, fără a înceta a mai fi Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este aici, cu noi. Este Emanuel! Putem vorbi despre Dumnezeu cu limbajul nostru și în ciuda limitărilor noastre.

Hristos, „întipărirea ființei lui Dumnezeu”, devine o fereastră spre Dumnezeu, fiindcă El, Om fiind, este însuși Dumnezeu. Adevărata „vitrină” a Crăciunului nu este cea a comercianților, ci însăși „vitrina lui Dumnezeu”. În Hristos, Dumnezeu ne invită pe noi trecătorii de pe drumul acestei planete, să intrăm în relație cu El. Avem posibilitatea să jubilăm de bucurie, fiindcă privind la „vitrina lui Dumnezeu” și intrând în relație cu El, am pășit în interior: „noi în El și El în noi”!

Și acolo, în Dumnezeu, am găsit cadoul la care am visat dintotdeauna. Acel „cadou” pe care l-am tot căutat, fără să știm, uneori, ce căutăm. Un cadou care să nu ne dea bucurie doar de Crăciun, ci pentru eternitate. Un așa cadou, încât să nu-ți mai dorești altul.

„Intrând” în Dumnezeu am găsit cadoul! Pe el scria: Nemuritor, Nelimitat, Fără păcat, Neschimbător…  Ne-am uitat mai bine și am văzut că acel cadou era împachetat cu un roșu, ca sângele lui Hristos. Deasupra avea o cunună de spini. Am dat cununa deoparte, am deschis cadoul „bucurându-ne, tremurând”, iar în interior am găsit o cărticică pe care scria cu litere de aur, eterne: „…fiul Meu și fiica Mea, poți să-mi spui ”Tată!” ”

Pastor Costel Ghioancă