Arta de a-l avea pe Dumnezeu

Există o corespondenţă importantă asupra căreia vreau să atrag atenţia în rândurile următoare: ceea ce credem cu adevărat despre Dumnezeu se vede în viaţa practică de zi cu zi. Acum, să reluăm ideea în sens invers, sub aspect interogativ: cum este Dumnezeu în lumina vieţii noastre de zi cu zi?

Mă tem că imaginea pe care mulţi contemporani o au cu privire la Dumnezeu – chiar în cercurile creştine – este una departe de adevărul biblic. Cred că mulţi îl preferă astăzi pe Isus, în locul lui Dumnezeu.

Să mă explic: Biblia ne demonstrează cât se poate de clar că Isus este Dumnezeu! Eu cred, cu adevărat, lucrul acesta. Doar că în mintea multora s-a dezvoltat o cultură de tipul „Jesus culture”, una fragmentată, în care se rețin doar anumită „părți” din Isus: omul, învățătorul, prietenul, contemporanul, tolerantul, iertătorul, cool-ul, modelul, „sursa de inspirație”, mijlocitorul etc.

Omul recent – ca să amintesc de Patapievici – , cu sau fără voia sa, se lasă prins în marea eroare a zilelor noastre: separarea personalității lui Hristos de însăși Dumnezeirea Sa. Mântuitorul poate fi văzut în moduri diverse, din diferite unghiuri, însă marea piatră de temelie constă în faptul că El este „Fiul Preaiubit în care Tatăl își găsește toată plăcerea!”. El este Dumnezeu! Înainte de a fi orice altceva, Isus este și rămâne Dumnezeu!

Dacă îl preferi pe Isus, îl preferi pe Dumnezeu. Dacă i te închini lui Isus, i te închini lui Dumnezeu! Dacă vrei să dezvolți „o cultură” a lui Isus, dezvolți o „cultură a lui Dumnezeu”.

Dar cine este Dumnezeu? Cred că privind la „altarul postmodernității”, apostolul Pavel ne-ar da următorul răspuns: Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. (Faptele Apostolilor 17:24-27)

Cum trăim, deci, viața de zi cu zi dacă ne raportăm la un astfel de Dumnezeu? Isus este Dumnezeu, dar „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”. (Evrei 12:29). Îl mai vrem acum pe Isus?

Modul total ireverențios în care unii aplică „învățătura creștină”, mecanicismul religios, fragilitatea caracterului, umanismul „cre(ș)tinizat”, comoditatea cronică, plictiseala epidemică, ipocrizia desăvârșită și altele ca acestea, ne arată că trăim o mare dramă a societății contemporane: omul cu Isus pe buze și fără Dumnezeu în inimă!

Da, omul – artist cum este el – se apleacă asupra „artelor fine”: arta de a fi fericit, arta de a te căsători „bine”, arta de a face bani, arta de a avea succes, arta de a reuși în viață și tot așa…

Nu pot decât să mă rog: „Doamne, trăim vremuri în care a-l avea, cu adevărat, pe Dumnezeu este o artă rară. Lasă-l pe Duhul Tău să ne trezească și iartă-ne că am uitat să ne temem de tine!”

Pastor Costel Ghioancă