Scopul acestui articol este să ne ajute să fim oameni cu inima netulburată. În sensul acesta am notat, deja, că este necesar (1) să înţelegem ce se petrece în lume. Concluzia la care am ajuns este că răul din lume nu ar trebui să ne surprindă şi nici să ne clintească de la doctrina biblică a suveranităţii lui Dumnezeu.

Acum facem un pas mai departe:

(2) Este necesar să înțelegem ce avem de făcut – noi nu putem controla circumstanțele vieții, însă dacă vrem să avem o inimă netulburată există câteva elemente  care ne implică pe noi, în mod personal:

• O credință fermă în Hristos: unii vor obiecta că indicăm o ”soluție simplistă”, dar este totuși soluția lui Dumnezeu: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.” (Ioan 14:1). Desigur, nu e vorba despre o ”credință oarbă”, ci una bazată pe identitatea lui Hristos (El este Dumnezeu, una cu Tatăl) și pe promisiunile Sale (Domnul ne pregătește un loc în „casa Tatălui” și va reveni după noi”. Este o credință a cărei portanță ne ridică deasupra circumstanțelor, ne oferă o nouă viziune asupra istoriei și a curgerii ei, de unde rezultă și un alt mod de raportare la viață în sine: eternitatea învinge vremelnicia!

• O pace specială: alături de credință, Mântuitorul vorbește și despre o pace unică: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27). Hristos le promite ucenicilor Săi o pace specială, supranaturală. Pacea lui Dumnezeu întrece orice pricepere (Filipeni 4:7), de aceea mintea umană rămâne uimită față de o astfel de pace. Lumea nu poate înțelege cum cei credincioși au pace în mijlocul cuptorului încercărilor. Lucrul acesta s-a făcut remarcat mereu și mereu în istorie.

În fond, inima netulburată este christocentrică! Ea ține de ”credința în Hristos” și de ”pacea lui Hristos.”  Acesta este motivul pentru care îi îndemn, cu multă considerație, pe toți cei care doresc o pace reală într-o lume terorizată să aprofundeze relația lor cu Hristos.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să căutăm flămânzi fața lui Hristos, să ne petrecem mult mai mult timp în rugăciune și Cuvânt, contemplând Persoana Mântuitorului și promisiunile Sale. Astfel, cu cât inima noastră va fi mai plină de Hristos, cu atât va fi și mai plină de pace!

Pastor, Costel Ghioancă