Viata ta e providentiala
Viata ta e providentiala Viata ta e providentiala Viata ta e providentiala Viata ta e providentiala
De multe ori ne simțim ca și cum Dumnezeu nu ar fi implicat în viața noastră. Parcă nu-L vedem niciunde prezent. Trăim în rutina noastră zilnică, în programul nostru obișnuit și avem impresia că, Dumnezeu este doar un Dumnezeu al senzaționalului, al schimbărilor de ritm, al aventurii. Demonstrăm apoi cu Biblia că aproape orice personaj biblic a avut o viață plină de miracole, de supranatural, de ruperi de ritm și de aventură. Noi prin urmare, ne situăm într-un fel de excepție de la regulă.
Cu toate acestea, ne facem că uităm faptul că într-o viață de 170 de ani, Avraam a avut doar 7 întâlniri personale cu Dumnezeu, adică în medie una la 24 de ani. Nu e prea trepidant, nu-i așa! Moise de asemenea nu a experimentat nimic supranatural până la vârsta de 80 de ani, iar Domnul Isus a avut o viață normală, neieșită din comun până la vârsta de 30 de ani (cel mai probabil nu a făcut nicio minune până la acea vârsta, vezi Ioan 2:11; dacă ar fi avut o viață supranaturală, oamenii nu ar fi fost uimiți de minunile lui și de faptul că era doar fiul unui tâmplar – Marcu 13:55 ).
Ce vreau să afirm aici este că până și viața celor mai importanți oameni ai Bibliei a fost o viață plină de rutină zilnică, plină de lucruri obișnuite și plină de „neimplicarea” lui Dumnezeu. Cu toate acestea ei au trăit prin credință, prin credința că nimic din viața lor nu e întâmplător, nimic nu e aruncat acolo ca zarurile pe masă.
Noi trăim sub soare și prin urmare ne formăm din copilărie în acest șablon de gândire – că totul e accidental, că nimic nu e supranatural, că totul se mișcă potrivit tiparelor norocului. Acest lucru însă nu este adevărat. Dacă gândim așa, nu suntem mai mult decât atei în practica noastră, deoarece ateismul afirmă că totul este o urmare a accidentului și a întâmplării.
Un leac la această rădăcina atee este sabia Duhului din Romani 8:18, „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”. Cel mai evident motiv din acest text, pentru care viața noastră este providențială până în detaliile cele mai profunde ale ei, este cuvântul toate.
Momentele când trebuie să faci curățenie, când trebuie să-ți faci de mâncare, când trebuie să te scoli dimineața pentru a merge la școală sau la lucru, când trebuie să iei același autobuz zilnic, sunt momente supranaturale. Fii atent la ele, analizează-le, redescoperă implicarea lui Dumnezeu în ele, deoarece este posibil cum spunea Mardoheu, ca tocmai „pentru o vreme ca aceasta” (Estera 4:14) să fii fost pus acolo. Nu da cu piciorul în ocaziile pe care ți le pune Dumnezeu astăzi să-l descoperi pe El și să-l înalți pe El.
Toate lucrurile care apar în viața ta, indiferent cât de banale ți s-ar părea, sunt providențiale. Prin urmare respiră din nou fascinația umblării cu Dumnezeu gândind ca un creștin, nu ca un ateu, adică analizând și interpretând toate lucrurile din viața ta prin lentila implicării directe a lui Dumnezeu în orice moment și în orice situație. Vei vedea că viața ta creștină va căpăta din nou culoare.
Viata ta e providentiala Viata ta e providentiala Viata ta e providentiala Viata ta e providentiala
Ştefan Cornu
