Slujirea aproapelui
Ceva sau cineva este „proxim” dacă se caracterizează prin apropiere maximă în timp și spațiu. Fiecare persoană este caracterizată de o anumită proximitate formată din oameni, relații, locuri, evenimente, contexte, împrejurări etc.
În încercarea Duhului Sfânt de a îndrepta atenția creștinilor spre manifestarea practică a credinței, apostolul Iacov mizează pe slujirea în proximitate. Iacov spune: „Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice:„Duceti-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?” (Iacov: 2:15,16)
Aici găsim o avertizare: există riscul unei defocalizări continue de pe proximitate, cu tendința de a ținti spre idealuri teoretice aflate mereu în mișcare, fără a fi atinse vreodată. Mai simplu, unii se pot complace în teoretizări fără să devină vreodată practici. Teoreticianul desăvârșit de genul „Domnul să aibă milă de tine!” va căuta întotdeauna prilejul și metoda de a face bine, însă niciodată nu le va găsi. El se ascunde mereu după un „dacă…”. Mereu găsește scuze…. Fie proiectul nu e bun, fie ideea nu e bună, biserica nu e bună, oamenii nu sunt buni sau mai știu eu cine…. Dacă ar fi misionar în Africa sau dacă ar avea nu știu care dar, câte nu ar mai face pentru Domnul!
Iacov spune, „Atenție la această capcană!” Dumnezeu nu a greșit când v-a dăruit proximitatea pe care o aveți. El nu a scăpat lucrurile du sub control când te-ai născut într-o anumită țară, într-un anumit an, într-o anume familie, cu anumiți oameni în jurul tău, într-o anumită biserică etc. Acolo vrea El să slujești! Dacă te va muta într-o altă proximitate este treaba Lui. Până atunci nu mai amâna.
Deschide bine ochii și vezi ce oameni sunt în jurul tău. Vezi ce oportunități de slujire sunt. Vezi cum poți să-i dai Domnului ce ai mai bun. Nu ai ce să aștepți. Acum este vremea să fii plin de rânvă și pasiune pentru Domnul! Transformă proximitatea în care te afli în așa fel încât Domnul să fie tot mai prezent acolo. Vezi care frați sunt goi sau lipsiți de hrană. Vezi ce persoane sunt mai deschise pentru Evanghelie. Acționează acum! Credința fără fapte este moartă. Nu este nicio clipă de pierdut. Oamenii sunt flămânzi după dragoste, așteaptă ca cineva să-i iubească. Nu doar cu vorba, ci și cu fapta.
Există un roman, Robinson Crusoe. Povestea este legată de un tănâr care în urma unui naufragiu ajunge izolat pe o insluă. Acolo, însă, nu se complace în teoretizări fără sfârșit. El numără bine zilele, încearcă să fie practic și folosește cu mare grijă proximitatea pe care o are. Până vine vasul care avea să-l salveze, Robinson nu stă cu mâinile în buzunar. Și noi așteptăm salvarea. Așteptăm să mergem acasă…. și vom merge. Până atunci, însă, să-L slujim pe Domnul cu resursele pe care le avem.
Costel Ghioancă