Semnul șocant al primului Crăciun
În fiecare an, iarna aduce cu sine – pe lângă fulgi de zăpadă, reuniuni de familie, schimburi de cadouri, decoruri ameţitoare și altele – una din cele mai frumoase sărbători: Crăciunul. Pentru mulţi, sărbătoarea are doar o valoare culturală (tradiţională) – esteun Crăciun. Pentru alţii, esența sărbătorii primează, celebrăm nașterea lui Mesia, a unui Salvator. O astfel de sărbătoare nu ar trebui să fie, însă, ceva banal, un drum mult prea bătătorit, cu care ne-am obișnuit și care nu ne mai învață nimic nou.
Punerea în scenă a primului Crăciun în tot felul de locuri private sau publice, de la biserici până la mall-uri și cafenele ne familiarizează atât de mult cu aspectul fizic, material, al Crăciunului, încât pierdem din vedere multe aspecte deosebit de interesante. De exemplu, este din ce în ce mai greu să vedem semnul „șocant” al primului Crăciun.
Evanghelistul Luca ne relatează că în noaptea nașterii Mântuitorului pe câmpiile Betleemului a venit o ceată de îngeri care a prezentat mesajul salvării: „Nu vă temeți căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:10-11). Practic, ceea ce spuneam acești îngeri este că tocmai s-a născut Cel pe care evreii îl așteptau de mii de ani. Gândiți-vă ce greu ne este nouă să așteptăm uneori un an sau mai puțin… Ei așteptau noaptea aceea sfântă de mii de ani! Mai mult, impactul narațiunii este dat de însăși Persoana celui născut: „un Salvator, Domnul!”
Cel născut este „Unsul”, Mesia, Eliberatorul cel care „va vindeca pe cei cu inima zdrobită, va vesti robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea… va mângâia pe cei întristați…” (Isaia 61:1-2). Faptul că era „Domnul” înseamnă că vorbim despre Stăpânul universului, despre Regele Regilor, despre Dumnezeu întrupat… În mod clar,un astfel de Salvator merită să fie cunoscut. Și este bine să nu greșim! Tocmai din acest motiv îngerii continuă și prezintă un semn: „Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” (Luca 2:12)Acesta este semnul șocant: Dumnezeu Salvatorul, înfășat în scutece și culcat într-o iesle? Este contrar cu orice fel de așteptare umană privitoare la nașterea unui Împărat! Și totuși, acesta este semnul. Așa îl veți cunoaște, dacă veți căuta potrivit cu ideile voastre veți greși. Nu e de mirare că magii au dat peste Irod!
Semnul șochează pentru că ne trimite să-l căutăm pe Isus exact unde nu te aștepți: într-un staul. Acolo unde, oricum, lumea în care trăim are tendința să trimită mereu adevăratele valori.
Mulți se întreabă astăzi, de ce nu îl găsesc pe Mesia, Salvatorul? De nu au o relație strânsă cu El? Poate, fiindcă ne orientăm după alte „semne”? O fi semnul banului, al puterii, al faimei, al concurenței între biserici, al evangheliei prosperității, al minunilor după voia noastră? Nu știu… Tot ce știu este că lumea în care trăim este plină de indicatoare greșite. Privind la semnul șocant al primului Crăciun ar trebui poate să învățăm că Mesia poate fi găsit în „staulul” celor smeriți, al iubitorilor de Dumnezeu, al martirilor de ieri și de azi, al celor flămânzi și goi, al celor care întorc și celălalt obraz, al celor care se roagă pentru vrăjmași, al celor care iubesc sfințirea etc. „O, dar asta e șocant” ar spune unii! Nu la fel a fost și semnul primului Crăciun? Să avem încredere și să ne ghidăm după semnul acesta, altfel, cine știe peste ce „irozi” dăm!
Costel Ghioancă
