Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu a fost şi rămâne o  practică esențială  a bisericilor creştine. Chiar dacă, de-a lungul timpului, bisericile au trecut prin diverse schimbări și paradigme, predicarea Scripturii s-a delimitat ca o constantă la nivelul praxisului eclezial.

Pe de altă parte, însă, rămâne deschisă discuția centrată în jurul varietății imense de genuri și metode de predicare. Care dintre ele sunt cele mai bune și mai relevante în actualul context socio-cultural? Reuşeşte predicarea expozitivă să își mai atingă scopurile, sau ar trebui să lase locul altor metode și structuri omiletice? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care ne propunem să răspundem în această lucrare și încercăm să argumentăm că, în ciuda unor avalanșe de critici care sunt aduse tot mai des la adresa predicării expozitive, aceasta rămâne totuși eficientă și relevantă chiar și în actualul context cultural, postmodernist.

Continuă să citeşti AICI…