Astăzi vreau să recomand celebra lucrare a lui Richard Baxter, Păstorul cu viața înnoită, publicată în limba română de editura Perla Suferinței, în anul 2013.

Richard Baxter (1615-1691) a scris una dintre cele mai importante cărți pentru cei implicați în slujirea pastorală.  Lucrarea sa este directă, sinceră și pătrunzătoare. Autorul așează slujirea pastorală în contextul ei autentic, cel al responsabilității față de semeni și, mai ales, față de Dumnezeu.

Cele două valori importante pe care pune accentul R. Baxter sunt predicarea publică și instruirea personală a fiecărui credincios. Indiferent cât de mare este o congretație, fiecare credincios trebuie instruit (ucenicizat) în mod personal, argumentează autorul. Baxter elimină cu determinare orice fel de obiecții pe care vreun păstor le-ar putea aduce vizavi de acest „job description”.

Stilul în care autorul scrie și perspectiva eternă pe care mereu încearcă să o țină în atenție au menirea de a sensibiliza și cele mai împietrite inimi, de a-l determina pe slujitor să fugă de lene și scuze variate, luându-și în serios mandatul încredințat de Marele Păstor.

Imaginea slujirii pastorale prezentată de Baxter nu estea cea atât de des întâlnită în zilele noastre (cu anumiți pastori la care cu greu ajungi în audiență), ci o imagine a negării de sine, a smereniei și a muncii asidue.

Lucrarea lui Baxter este binevenită, chiar și după atâtea sute de ani, într-o vreme în care suntem bombardați cu atât de multe „cărți despre succesul pastoral”. Cu siguranță, accentele pe predicare și pe instruire personală a credincioșilor sunt valabile și astăzi.

De asemenea, un alt aspect actual în zilele noastre, subliniat foarte bine de Baxter, este că păstorul trebuie să vegheze asupra lui însuși, înainte de a veghea asupra altora.

Costel Ghioancă