Investiţie de primăvară

A sosit primăvara. Soarele străluceşte şi păsările ciripesc. Natura se îmbracă din nou cu straie verzi. Păsările călătoare se întorc acasă. Ghioceii scot capul prin stratul de zăpada care se topește iute... 

Vă sună cunoscut? Cred că da! Cam aşa sunau compunerile noastre din copilărie, cele cu titlul: „A sosit primăvara!” Fac trimitere la perioada copilăriei fiindcă vreau să scriu câteva rânduri despre o bună investiție de primăvară: investiția în copii!

Da, mă refer și la cei care fiind, poate, tentați de ispita carierismului (atât de la modă în zilele noastre), de trendul culturii și de mai știu eu ce alte termeri, amână minunea de a avea un copil… Vedeți că primăvara solul este fertil!

Totuși, scurtul meu articol îi vizează, întâi de toate, pe cei ce au deja copii. Investiți în ei! De obicei, când vine primăvara înverzesc tot felul de planuri în mințile noastre. Cea mai bună investiție este în copii. Să nu uităm că ei au nevoie de modele, să nu uităm cât de denaturată este societatea în care trăim… Copiii noștri au nevoie să înțeleagă realitatea existenței lor (și a lumii în general) din perspectivă biblică. Trebuie să punem în inima lor sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, iar acesta nu este, deloc, un lucru ușor. Anii trec repede și concurența este mare. Sunt atâția alți semănători nenorociți în lumea asta care vor să pună în inima pruncilor noștri tot ceea ce este mai murdar. Deci, atenție la investiția din primăvara asta…

Un cuvânt și pentru cei ce nu pot avea copii: investiți în oameni, în relații… În partenerul de viață. În prieteni apropiați. În copiii Domnului Isus. Cu siguranță și o astfel de investiție este binecuvântată.

 

Închei cu un sonet al lui Shakespeare (I.7):

Iată: când soarele, izvor de grații

capu-arzător și-nalță, tot ce-i viață

noua ivire-i laudă, în spații

slujindu-i tainic, liniștea măreață.

Urcat peste cerești coline, pare

tot tânăr într-a bărbăției cruce

și-l însoțesc în drumul său spre zare

priviri ce vor muri iar el străluce

și-ajuns în crug de zi, când ziua zboară

caru-ostenit și-l poartă, abătut,

iar ochii-n care s-a răsfrânt coboară

și-l uită, rătăcind pe-un drum pierdut.

Astfel și tu, când s-a lăsa târziul,

mori neprivit de nu-ți urmează fiul…

 

Pastor, Costel Ghioancă