Inima şi atât!

Ce ne trebuie pentru a avea o relație profundă cu Dumnezeu? Pentru a-i fi plăcuți Lui? Ce bun avem care să nu treacă o dată cu timpul? Ce nu poate fi condiționat de nimic din jurul nostru? Ce nu pot avea alții și să nu avem și noi? Răspunsul este: inima! Adică, ființa noastră lăuntrică, esența personalității noastre.

Inima noastră este singurul lucru pe care-l putem avea cu noi oriunde: când ne este bine sau greu, când suntem cu prietenii sau singuri, când suntem apreciați sau disprețuiți, când suntem liberi sau în închisoare, în viață sau morți. Inima este mereu cu noi.

Și foarte interesant că Dumnezeu se uită tocmai la inimă. Vă amintiți despre alegerea lui David ca împărat: „Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7).

De aici învățăm câteva lecții importante:

1. Nu este nimic în jurul nostru care să ne împiedice să avem o relație strânsă cu Dumnezeu. Adevărata problemă ține de noi, de inimă. Regenerarea spirituală (o „inimiă nouă”) rezolvă tocmai această problemă.

2. Domnul nu este interesat de performanțele noastre omenești, ci de curăția inimii – de sinceritatea cu care îl căutăm pe El.

3. Dacă inima este plină de Domnul, orice om poate fi folosit în lucrarea lui Dumnezeu într-un mod uimitor. Acolo trebuie să lucrăm!

4. Inima ne aduce pe toți la același numitor. Nu trebuie să ne simțim nici inferiori, nici superiori altora. Dimpotrivă, să trăim cu bucurie și demnitate, fiindcă purtăm chipul lui Dumnezeu în noi.

5. Inima noastră este acolo unde este comoara noastră! Deci, unde este inima noastră?

6. Cel mai deșteaptă treabă pe pământ este să faci din Domnul comoara și desfătarea ta și atunci inima ta va fi pentru totdeauna cu El.

Pastor, Costel Ghioancă