Mai toată lumea știe că în ultima vreme au circulat pe facebook tot felul de provocări. E adevărat, oamenilor le place să răspundă la provocări. E, cumva, o dovadă de curaj. Se pare că „micile năzbâtii” pe care le facem când suntem copii – evident, dând mari palpitații părinților noștri – nu ne părăsesc nici când creștem.

Acesta nu este, neapărat, un lucru rău. Doar că trebuie să fim foarte atenți să facem distincția între curaj și prostie. Să ne alegem riscurile în mod înțelept. Să vedem pentru ce merită să lupți și pentru ce nu!

Cu siguranță, o chemare la curaj este în domeniul spiritual. Cred că aici este loc de mai bine. Trebie să facem progrese. „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând; și au priceput că fuseseră cu Isus.” (Faptele Apostolilor 4: 13).

Când au fost acuzați de către Sinerdiu pentru o „facere de bine” Petru și Ioan au îndrăznit și au explicat că au acționat în Numele Domnului Isus. Cei din Sinderiu au „priceput că fuseseră cu Isus”. Normal! Au văzut în ei acceași  îndrăzneală pe care au văzut-o la Isus. Cert este că Duhul Sfânt le-a dat și lor curajul de a fi martori ai Domnului.

Nu te teme! Chiar dacă anticipezi unele riscuri, când este vorba despre Numele Domnului se merită să ai curaj. Este important să luăm poziție și să vorbim despre faptul că există un singur Domn. Este important să spunem că există un singur Salvator. Este important să-i chemăm pe oameni la pocăință fără să ne fie jenă. Este important să avem curajul să ne luptăm cu propria noastră fire. Îndrăznește!

Pastor Costel Ghioancă