CUTREMURUL RUGĂCIUNII

Suntem în război. Nu unul cu arme nucleare și tehnologie sofisticată, ci într-un război spiritual. Una din principalele arme cu care ne luptăm este rugăciunea. Ea afirmă dependența noastră de Dumnezeu, ajunge la tronul îndurării lui Dumnezeu și știm că Domnul luptă pentru noi.

Rugăciunea a fost o practică esențială și în biserica primară: „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (Faptele Apostolilor 4:31)

Ce imagine! O rugăciune care cutremură locul unde credincioșii erau adunați. Un veritabil cutremur al rugăciunii. Acum, eu nu cred că aici avem de-a face cu un text prescriptiv. Nu cred că atunci când ne rugăm – și dovadă clară a faptului că rugăciunea este eficientă – trebuie să se cutermure camera în care ne aflăm, la propriu…

Cred, însă, că este ceva mai mult în rugăciune decât înțeleg cei mai mulți dintre oameni. Cred că este o putere deosebită acolo. Mai cred că rugăciunea cu credință poate declanșa un adevărat cutremur spiritual.

Astăzi avem și noi ceea ce au avut primii creștini: rugăciunea. Sigur, textul ne mai arată că ea a fost însoțită de puterea Duhului Sfânt. Și în zilele noastre, prin Duhul Sfânt, rugăciunea poate cutremura sălașurile spirituale, poate să-i elibereze pe cei înrobiți de păcat și poate să le facă picioarele sprintene ca ale cerbilor, celor ce aleargă pe munții credinței.

Pastor Costel Ghioancă