În ultima vreme am început să mă mir de un lucru: apar tot mai multe case de pariuri. Mai ales în Bucureşti (dar cred că şi în alte locuri din ţărişoara noastră) nu e stradă pe care să mergi şi să nu întâlneşti 2-3 case de pariuri sportive, 2-3 cazinouri şi vreo câteva gherete de unde poţi cumpăra bilete la Bingo. Evident, îşi mai fac loc şi clasicele lozuri pe care citeşti de cele mai multe ori „Mai încearcă!”

Ce se întâmplă de fapt? De ce te sufoci de atât de multe aşezăminte ale norocului în jurul nostru? Cred că suntem una dintre ţările fruntaşe care au „ghinionul de a urmări norocul.” Dacă în economia noastră de p(a)iață nu ar fi cerere, sigur că acest business ar fi neprofitabil. Dar nu, românii vânează norocul, iar afaceriștii le vânează portofelele. În ciuda faptului că majoritatea „jucătorilor” pierd sume de bani, cu mult mai mari decât ceea ce câștigă, românul se încăpățânează cu stoicism.

„Trebuie să vină ziua când voi avea noroc!” Și, deja, cade în reverie, visându-se  într-un Ferrari, cu vântul zburdându-i prin plete, la fel cum îi zburdă, în realitate, prin buzunar. Și dacă norocul nu vine așa de repede după cum este așteptat, amicul nostru apelează un pic și la mame (cele de genul „Omida” sau „Cireșica”…) Nu de alta, dar se pare că ele sunt tare norocoase și le merge foarte bine…

Ce vreau să spun, ca să scurtez povestea…? Românul se minte frumos și constant. Preferă să trăiască într-o lume iluzorie, în loc să-și asume realitatea și să facă ceva cu adevărat util. Are, cum spuneam, ghinionul de a urmări norocul.

Mă tem că „miza pe noroc” depășește granițele la care am făcut referire mai sus. Mi se pare că și în ce privește viața spirituală mulți încep să vâneze norocul. „Lasă că bine o fi…” „Nu contează ce se predică!” „Nu contează în ce biserică mă aflu!” „Ce dacă nu se vede sfințirea?” „Ce dacă nu se mai pocăiesc oamenii?” „Nu e problemă că deocamdată mergem în jos.” „Nu e așa de grav că mărturia este compromisă”. Nu mai continui, că s-ar putea să vă stric ziua.

Ideea este că mulți preferă să trăiască într-o lume iluzorie, sperând că într-o zi ne va lovi norocul și vom avea familii fericite, pace între oameni, biserici vii și treziri spirituale. Eu sper să facem parte din categoria celor ce se încred în Dumnezeu și acționează acum, folosind resursele pe care le au! Este vremea să fim oameni ai acțiunii!

Costel Ghioancă