Această lucrare își propune să facă un studiu comparativ al doctrinei despre biserică în teologia lui Ioannis Zizioulas, respectiv, a lui Miroslav Volf.

Într-o eră marcată de coexistența modurilor diverse de manifestare a religiozității și, în același timp, de fenomenul globalizării, se impune tot mai mult găsirea unor instrumente care să păstreze diversitatea în limitele  respectului reciproc, ale păcii și ale bunei conviețuiri interumane. Fără îndoială că unul dintre aceste instrumente, folosit deja tot mai mult în lumea teologică, este dialogul.

Dialogul este important pentru că beneficiile sale au o valență dublă: pe deoparte dialogul conduce la o reiterare a identității partenerilor de dialog și, pe de altă parte, la o împrospătare, îmbogățire și dezvoltare a fiecărei perspective în parte.

Partenerii de dialog prezentați în această lucrare merită să se angajeze în dezbateri teologice profunde pentru că amândoi sunt caracterizați de o înaltă ținută academică și de o deosebită recunoaștere internațională. Atât biografia lui Zizioulas cât și cea a lui Volf  demonstrează că reflecțiile lor teologice merită deosebită considerație. Una dintre sferele teologice preferate de cei doi autori este cea a eclesiologiei, ea reprezentând de fapt și dimensiunea analizată în această lucrare.