Acesta este al doilea şi, probabil, ultimul articol pe care-l scriu vizavi de persoana domnului CTP. Nu obişnuiesc să discut despre persoane, dar în cazul domniei sale avem de-a face cu un personaj care îşi asumă statutul de persoană publică şi, în plus, atacă creştinismul cu o ferocitate viscerală.Sursa: gândul.info
Nu emit pretenţii că ceea ce voi scrie în continuare face obiectul unei analize obiective a cazului CTP. Recunosc, sunt observaţii personale, subiective, aşa cum le percep eu… Şi ce văd eu e că domnul CTP se degradează rapid!
Se pare că domnia sa a hotărât să continue seria de articole „Evanghelia lui Sfântâniță” și nu cred că are de gând să se oprească. Semnalul este că CTP și-a deschis un nou punct de lucru: „datul cu părerea despre Biblie și creștinism!” S-o fi gândit dânsul că la expertiza pe care o are în domeniile politicului, sportului și cinematografiei este loc și pentru teologie.
E greu de estimat de ce s-a dedat la un asemenea vârtej al degradării. Sigur, noul ”punct de lucru” îi aduce un plus de notorietate, însă domnia sa nu ducea lipsă de așa ceva. Era și este pe val. Nu era nevoie să recurgă la banalități, cum fac vedetele second-hand, care ”leșină” în direct pentru un gram de notorietate pus pe talerul propriei lor non-valori.
Pe domnul CPT nu îl putem suspecta de non-valoare. Are cu ce ieși în lume. Are ce să spună când deschide gura. Doar că la ”ghișeul teologie” o dă în bară rău de tot. Cum spuneam și în articolul precedent, domnului CTP nu îi lipsește doar înțelepciunea de sus, ci respinge, cred eu conștient, chiar și normele elementare de hermeneutică asupra unui text.
Deci, ce îl mână în ”cruciada” împotriva crucii? Ce îi alimentează plăcerea care mustește printre rândurile sale? Eu cred că domnia sa a intrat într-un joc foarte periculos, cu puteri și influențe dincolo de rațiunea idolatrizată atât de mult de noul ”teolog”. Nu știu, mă gândesc că și dumnealui ar da același răspuns, dacă e să ținem seama de faptul că ultimul său editorial este însoțit de o poză în care CTP ne privește fioros, cu „gluga satanică” pe cap.
În concluzie, rămân cam două opțiuni: fie domnul CTP se va converti cu adevărat la creștinism, citind Scriptura și batjocorind-o –nu ar fi prima dată în istorie când se întâmplă așa ceva – , fie gluga satanică e doar un preview al unei degradări uimitoare. Sau, ar mai fi o a treia variantă: domnul CTP poate, pur și simplu, să se oprească!
