De ce s-a botezat Domnul Isus?

Astăzi, creștinii celebrează botezul Domnului Isus. Deși, în ultimii ani, această sărbătoare pare să-și fi pierdut din importanță, evenimentul are un rol esențial în Evanghelii, marcând începutul lucrării publice a Mântuitorului. 

Relația dintre botez și lucrarea răscumpărătoare realizată de Hristos va fi ușor remarcată, dacă vom privi la următoarele motivații ale botezului:

1. Mântuitorul S-a botezat în vederea identificării cu cei păcătoși – botezul lui Ioan era unul al pocăinței (cf. Matei 3:11), ceea ce, în mod evident, nu se cerea de la Domnul Isus. Cu toate acestea, El se botează pentru a arăta că „a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut”.
2. Mântuitorul S-a botezat pentru a asculta de Tatăl – lucrarea Lui nu a fost autonomă, ci în deplină armonie cu Tatăl. Domnul dorea să împlinească „tot ce trebuie împlinit” (cf. Matei 3:15). Botezul însuși, ca început al lucrării publice, așează toată istoria răscumpărării pe traiectoria unui plan divin, unul suveran și bine alcătuit. Nimic din opera măreață de răscumpărare a omului din păcat, nu este conjunctural și aleatoriu. Totul este integrat în planurile înțelepte ale lui Dumnezeu.
3. Mântuitorul S-a botezat în vederea confirmării mesianice – Ioan Botezătorul îi pregătește calea și anunță poporul că „vine Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. La rândul Său, Tatăl confirmă, fără echivoc, faptul că Isus este „Fiul Preaiubit în care își găsește plăcerea” (cf. Matei 3:17), confirmare dublată de coborârea Duhului Sfânt în chip de porumbel, pentru a-l unge pe Domnul și a-l întări în contextul monumentalei lucrări care-i stătea în față.

Stimați cititori, ar trebui să nu uităm de botezul Domnului Isus, întrucât, așa cum am arătat mai sus, acest eveniment are puternice conotații soteriologice.

Pastor, Costel Ghioancă