Cum gândeşti când eşti bolnav?

Sunt bolnav. Nu  am încă o confirmare oficială, dar mă gândesc că durerile de cap și frisoanele de azi-noapte anunță o gripă sau cel puțin o răceală bine instalată. 

De obicei când sunt bolnav (și cred că nu e doar cazul meu) sunt mai puțin contemplativ și mai mult pragmatic. Durerile și „stările de rău” nu te lasă să visezi prea mult. Aștepți să te faci bine, să poți ieși afară, să mergi la lucru, să îți iei copiii în brațe… Pe scurt, să te bucuri de ceea ce deja ai, fără să-ți proiectezi prea mult existența „în viitor”.

Cred că ar fi bine să gândim mai des, așa cum gândim când suntem bolnavi. E bine să ai planuri, proiecte și idei. Dar și mai bine este să „nu treacă viața pe lângă tine.” Sunt convins că avem cu toții atâtea lucruri de care să ne bucurăm și pentru care să-i fim mulțumitori lui Dumnezeu. Fiecare zi care trece e bine dusă…

Așadar, încearcă „să storci” tot ce e mai bun din ziua de azi. Nu aștepta să fii bolnav(ă) ca să gândești mai pragmatic.

Costel Ghioancă