Pare-mi-se că oamenii se implică tot mai greu în slujirea Domnului. Mulți (desigur, nu toți) au nevoie să fie „împinși de la spate” și forța mobilizatoare reușește cu mare dificultate să învingă starea de încremenire cronică împotriva slujirii.

Explicația cea mai la îndemână este că „oamenii nu au timp” (de parcă timpul poți „să-l ai”), dar în culise de multe ori se pune altfel problema: cine câștigă din toată treaba asta? O instituție? Un pastor? Un „grup de interese”?  Cine? Mai ales, românul, are el așa o suspiciune că cei care îndeamnă la slujire au un interes ascuns, că trebuie să le „iasă ceva”…

Există multe pasaje biblice care ne arată cine are de câștigat atunci când slujim. Cel la care mă voi opri în continuare nu este, neapărat, cel mai evident în privința aceasta, dar se relaționează mai bine la experiențele noastre decât textele ceva mai abstracte, mai raționale.

Fac trimitere la Ioan 21, unde citim despre arătarea Domnului Isus la marea Tiberiadei. Mântuitorul era pe țărm și îi întreabă pe ucenicii care erau la pescuit, pe mare: „Copii, aveți ceva de mâncare?”  Isus își exprimă o nevoie și cere ajutorul, slujirea din partea ucenicilor. Cel puțin, la prima vedere. Ucenicii dau un răspuns negativ (nu au prins nimic) și la îndemnul Mântuitorului aceștia aruncă mreaja în partea dreaptă a corăbiei și prind 153 de pești mari.

Acum, ucenicii au cu ce să-l slujească pe Domnul, pot să-i împlinească nevoia.  Dar, „ când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.” (Ioan 21:9). Deja Domnul le pregătise un grătar gustos, înainte ca să vină ucenicii cu „captura” lor.

Oare, chiar avea nevoie Domnul de slujirea lor? Cine a câștigat până la urmă? Chiar ucenicii înșiși. Ei au experimentat binecuvântarea ascultării de Domnul. Nu Domnul avea nevoie ca mreaja să fie aruncată în apă, ci ucenicii!

Și astăzi,Dumnezeu poate să facă orice fel de lucrare fără noi. De la vestirea Evangheliei mântuitoare, până la hrănirea celor săraci, Dumnezeu se descurcă foarte bine. Dacă vrea poate să trimită corbi cu pâine, ca în vremea lui Ilie. Și totuși, El dorește să slujim! Nu că ar avea El de câștigat, sau știu eu cine altcineva… Cel care slujește câștigă! Așadar, să aruncăm mrejele și vom vedea minunile lui Dumnezeu.

Costel Ghioancă