Și comuniștii și fasciștii au căutat să creeze omul nou. Totul s-a sfârșit într-un dezastru moral și social. Singurul care poate face oameni noi este Dumnezeu, prin nașterea din nou. Cei ce cred în Isus Hristos și se întorc de la păcatele lor sunt transformați supranatural prin puterea Duhului lui Dumnezeu și devin noi creații.

Cum arată omul nenăscut din nou? Pavel dezvoltă în ultimele cuvinte din epistola către Galateni acest aspect și o face pentru ca noi să ne atașăm de modelul omului nou.

Creștini pot obosi pe calea Domnului! Și pentru că apostolul Pavel vede această urâtă posibilitate în viața credincioșilor, el le oferă un antidot, un vaccin anti-oboseală.

Oamenii de știință caută de zeci de ani remediul pentru cancer, SIDA sau Diabet și încă n-a fost găsit. Dar există o boală mult mai devastatoare la care omul n-a găsit nicio vindecare de când e lumea și pământul. Este vorba despre mândrie. Totuși, ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință. Remediul pentru mândrie există și numai Dumnezeu îl poate oferi.

Credincioșii sunt chemați să umble la pas cu Duhul, sincronizați cu îndemnurile Sale. Așa arată credința creștină în practică.

Oamenii sunt ființe morale. Adică au impulsul de a-și trăi viața potrivit unor valori morale. Problema este că oricât de stricte sau oricât de largi ar fi fost aceste seturi de valori morale de-a lungul istoriei, în realitate omul a trăit după motivații mai profunde decât aceste legi morale și din păcate aceste motivații nu au fost tocmai morale.

Biblia vorbește mult despre moralitate, dar moralitatea este așezată numai în contextul unei vieți dedicate lui Hristos. Omul fără Hristos este un om fără viață spirituală și fără o moralitate plăcută lui Dumnezeu. Pentru ca cineva să-i placă lui Dumnezeu el trebuie mai întâi să primească Duhul lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos.

Într-o lume a religiei false, a dezbinării și a desfrâului, creștinii sunt chemați să trăiească total diferit. Sunt chemați să trăiască prin Duhul. Adică iubindu-L pe Dumnezeu și iubindu-i pe oameni.

Cum trăim într-o lume a fiarelor sălbatice? Devenind robi ai iubirii!

Este cunoscut faptul că adevărații creștini au dușmani. Însă cei mai perfizi dușmani sunt cei din interior. Lupii deghizați în oi sfâșie și prădează multe suflete. Dar suntem chemați să facem față acestora cu înțelepciune, dârzenie și mai ales încredere în Domnul și în puterea tăriei Lui.

Viața trăită prin credința în Hristos are ca final viața veșnică.
Dar, În același fel, întoarcerea de la Hristos este sinucidere spirituală! De aceea suntem chemați să rămânem tari în Hristos până la capăt.