Atacul asupra cuviinței creștine

Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu. Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:2-5)

Înșelătorul nu doarme. Nu are timp. Dorește, pur și simplu, să ia pe cât mai mulți cu el în iad.

Ce văd tot mai des în jur este atacul asupra cuviinței creștine. Să mă explic: se promovează tot mai mult ideea că trebuie să fii cât mai original în relația cu Dumnezeu, să ”zbori liber”, să nu te lași prins de ”sisteme”, să șochezi prin vorbe și atitudini ca să dovedești că nu ești ”legalist” etc.

Prin urmare, orice fel de exprimări de genul ”trebuie”, ”este necesar”, ”se cuvine”, ”Dumnezeu se așteaptă să…”, ”la noi se practică…” sunt privite cu mare suspiciune și, nu de puține ori, cu un aer de superioritate.

Vreau să atrag atenția că în momentul în care nu ne mai bazăm pe Biblie suntem terminați. Înșelătorul poate dribla prin viața noastră nestingherit. Iar Biblia spune că există o ”cuviință creștină”. Pavel abordează aspecte foarte practice și concrete (precum curvia, necurăția, lăcomia de avere) și ne amintește că noi, credincioșii, trebuie – uite că folosesc și eu un cuvânt ”de sistem” – să ne purtăm „cum se cuvine unor sfinți”.

Avem datoria să știm noi înșine că Dumnezeu așteaptă „altceva de la noi” decât de la restul lumii.

Este foarte adevărat că riscul ”legalismului”, al ”sistemului”, al ”propriei neprihăniri” este foarte mare. Totuși, aceasta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la ceva bun doar pentru că riscul este mare…

Nu înseamnă că renunțăm la banii adevărați doar pentru că există bancnote false și nici că renunțăm la iubire doar fiindcă există escroci sentimentali. Tot astfel, nu vom renunța la cuviința creștină doar fiindcă unii se conformează unor ”norme”, fără a exista o transformare reală a inimii lor.

Oricum, lumea este cu susul în jos. Cuviința socială și morală a fost anihilată. Mergi cu tramvaiul și vezi copii de școală generală desfrânându-se în public. Întoarcem noi capul, că ei demult au uitat ce e rușinea.

Nu dragilor, să nu dăm crezare minciunii celui rău! Există o cuviință creștină, un comportament al sfinților. Să accentuăm întâi de toate natura nouă pe care Dumnezeu ne-o oferă prin harul Său, dar să rămânem și fermi pe cale știind că o inimă nouă înseamnă o trăire nouă!

Pastor, Costel Ghioancă