Adevărata faţă a umanităţii
Adevărata faţă a umanităţii se arată la cruce. Adevăratul caracter al omului se descoperă în faţa crucii Domnului Hristos. Răutatea, ura, decadența şi mizeria umană sunt scuipate cu multă violenţă din gura fiilor lui Adam spre Fiul lui Dumnezeu. Şi din ce motiv?, ca El era neprihănit iar noi păcătoşi. Noi îl uram, dar El ne-a iubit. Noi îl scuipam iar El se ruga pentru noi. 
Asta înseamnă că, deși nu suntem noi autorii efectivi ai morții lui Hristos, există o reală identificare a noastră cu aceia care l-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu. Identificarea aceasta este atât de clar afirmată de Pavel în două locuri: în Rom. 5:10 „Căci dacă, în timp ce eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său…”, și în Col. 1:21, „Odată, voi eraţi străini şi duşmani în gândurile voastre, aşa cum arătau faptele voastre rele” (versiunea NTR). Înainte de convertire, în condiția noastră naturală eram vrăjmași și dușmani ai lui Dumnezeu și evident și ai lui Hristos. În orice moment înainte de regenerarea noastră, adică înainte de schimbarea radicală a inimii noastre prin puterea Duhului, noi l-am fi omorât pe Isus, deoarece lumina Sa strălucea prea puternic, iar „lumina” noastră se transformase în miros de putoare.
Pare prea dur!? Asta însă spune Scriptura:„Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19). Nu am fi putut suporta o astfel de înjosire, cu toate că nu era nimic neadevărat acolo. Este incredibili cum diferiți oameni, de pildă curvari, mincinoși, hoți, sau care se fac vinovați de oricare alte păcate încă condamnabile în societate, când sunt dați pe față, se revoltă îngrozitor, au impresia că toată lumea este împotriva lor și că lor li se face cea mai mare defavoare, când de fapt tot ceea ce se spune despre ei nu este decât adevărul gol goluț. De ce o astfel de reacție? Deoarece ne iubim atât de mult pe noi înșine încât vrem să ne arătăm înaintea oamenilor ca oameni decenți, onorabili și respectabili, o imagine de fapt mincinoasă. Ne place minciuna, nu adevărul. Iubim păcatul dar vrem ca imaginea noastră să nu fie afectată de rușinea și ocara lui. Așa ceva nu se poate înaintea Fiului lui Dumnezeu. De aceea l-am fi urât și l-am fi dat la moarte. Să nu ne ascundem după un fir de păr. Orice suflet neconvertit nu poate suporta darea pe față a adevăratei sale ființe, încât este dispus să facă tot ce-i stă în putință pentru a scăpa de factorul umilitor. Luați-l pe Cain ca exemplu, ai cărui fii sunt toți cei nenăscuți din nou (Gn. 4:1-15).
Pare prea dur!? Asta însă spune Scriptura:„Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19). Nu am fi putut suporta o astfel de înjosire, cu toate că nu era nimic neadevărat acolo. Este incredibili cum diferiți oameni, de pildă curvari, mincinoși, hoți, sau care se fac vinovați de oricare alte păcate încă condamnabile în societate, când sunt dați pe față, se revoltă îngrozitor, au impresia că toată lumea este împotriva lor și că lor li se face cea mai mare defavoare, când de fapt tot ceea ce se spune despre ei nu este decât adevărul gol goluț. De ce o astfel de reacție? Deoarece ne iubim atât de mult pe noi înșine încât vrem să ne arătăm înaintea oamenilor ca oameni decenți, onorabili și respectabili, o imagine de fapt mincinoasă. Ne place minciuna, nu adevărul. Iubim păcatul dar vrem ca imaginea noastră să nu fie afectată de rușinea și ocara lui. Așa ceva nu se poate înaintea Fiului lui Dumnezeu. De aceea l-am fi urât și l-am fi dat la moarte. Să nu ne ascundem după un fir de păr. Orice suflet neconvertit nu poate suporta darea pe față a adevăratei sale ființe, încât este dispus să facă tot ce-i stă în putință pentru a scăpa de factorul umilitor. Luați-l pe Cain ca exemplu, ai cărui fii sunt toți cei nenăscuți din nou (Gn. 4:1-15).
Moartea și învierea lui Hristos arată cine suntem de fapt, arată că în noi nimic bun nu locuiește (Rom. 7:18) și că în afara harului scump al lui Dumnezeu suntem cei mai odioși dintre criminali, cei mai condamnabili dintre toți. Cu toate acestea, luminosul Lui har și glorioasa Sa dragoste s-a arătat față de noi, urâtorii de Dumnezeu, în cel mai scump și costisitor mod cu putință, iar dacă această mărinimie arătată nouă în moartea lui Hristos nu ne captivează inimile, atunci ce va putea?
Ştefan Cornu