Evanghelie și evanghelizare / Postat pe

Suficienta Scripturii

Deși lumea evanghelică din țara noastră acceptă că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, din ce în ce mai mulți nu se mai bizuie numai pe Biblia când vine vorba despre trăirea vieții personale sau structurarea vieții bisericești. Este foarte ispititor și mulți deja au căzut în capcana de a urma ce este la modă și ce aduce rezultate mai bune și mai rapide, fie că vorbim de indivizi sau biserici.

Ce spune Biblia despre suficiența ei?

Iată un text care ne ajută să înțelegem ce stă în spatele acestei învățături:

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca [și aici este foarte important] omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16-17) Apostolul Pavel ne spune că învățătura scripturală este suficientă pentru ca oamenii să ajungă desăvârșiți în calitate de creștini și pe deplin împuterniciți pentru a sluji cu darurile lor. Așadar principiul suficienței Scripturii afirmă că Biblia este tot ceea ce ne trebuie pentru a fi pe deplin călăuziți, hrăniți și împuterniciți din punct de vedere spiritual, atât ca indivizi cât și ca biserici. Pentru a experimenta prosperitate duhovnicească completă nu este nevoie de nimic în plus față de învățătura Scripturii și de nimic în minus. Iar dacă mărturisim suficiența Scripturii, atunci pur și simplu trebuie să respingem tradiții sau inovații nebiblice, principii de a trăi sau a gândi care neagă Biblia, adaugă sau elimină din învățătura ei. Tot ceea ce ne trebuie pentru a deveni ceea ce Dumnezeu își dorește să devenim găsim în paginile Cuvântului.

Ce spune istoria despre suficiența Bibliei?

Prima dată când principiul suficienței Scripturii a fost vădit recunoscut s-a întâmplat în timpul Reformei protestante din secolul al XVI – lea: „Sola Scriptura.” Reformatorii au afirmat că Biblia este singura autoritate spirituală a Bisericii lui Hristos. Autoritatea Papei, conciliile și tradițiile bisericii nu dețin autoritate finală. Autoritatea finală se găsește doar în Biblie. Trebuia, cu alte cuvinte să se îndepărteze praful de pe Cuvântul lui Dumnezeu și lucrurile care îl puneau în umbră și să fie pus din nou în centru. Și trezirea spirituală care a urmat reformei nu se poate explica fără impactul Solei Scriptura în care Luther, Calvin și ceilalți reformatori au crezut cu tărie.

Astăzi avem aceeași problemă

Astăzi, deși nu pare, ne luptăm cu aceeași problemă. Cât de mult ne influențează Scriptura viața de zi cu zi și cât de mult ne influențează alte învățături și idealuri? Problema nu stă în a mărturisi credința în suficiența Scripturii, asta o fac mulți, ci în a trăi suficiența Scripturii. Doar o viață plină de virtuțile Scripturii, smerenie, dragoste, bucurie în Duhul, înfrânare, adevăr, dreptate, închinare, sacrificiu este o viață care mărturisește cu adevărat suficiența Scripturii.

Pe de altă parte, când o biserică crede cu tărie în suficiența Scripturii, atunci dovezile de netăgăduit vor fi următoarele: (1) predicarea expozitivă a Bibliei; (2) centralitatea lui Hristos și nu a omului în tot ceea ce biserica crede și face; (3) un accent asupra sfințirii și creșterii spirituale a membrilor; (4) un accent pe evanghelizare celor din afara bisericii; (5) un accent pus pe rugăciune; (6) un duh de umilință, dragoste și unitate între membrii bisericii; (7) respingerea metodelor pragmatice de creștere numerică sau mediatică a bisericii cum ar fi: supra-accentuarea sentimentalului, coborârea standardului moral, promovarea unor slujbe de tip spectacol etc.

Dragul meu cititor vreau să te îndemn: rămâi lângă Cuvânt și numai lângă Cuvânt. Ferice de omul care… îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! (Psalmii 1:1-2)

 

Suficienta Scripturii

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.