Religie și știință / Postat pe

Scandalul ieslei

scandalul ieslei: un Dumnezeu ca   re a mișcat cerul și pământul, pentru câ 

 

Un adevăr important al creștinismului este acela că Dumnezeu este  creator și susținător al universului. Acest fapt ne împiedică să-L concepem pe Dumnezeu ca pe Cineva legat de un alt univers, de un plan distinct, lăsându-ne pe noi singuri și nemaiavând legătură cu această creație. Dimpotrivă, Scripturile ne dezvăluie un Dumnezeu care este creator și susținăor al tuturor lucrurilor.  Mai mult, Biblia ne dezvăluie un Dumnezeu care dirijează istoria însăși:

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:1-7)

Preocuparea Scripturii este de a ne arăta că Hristos a venit la împlinirea vremii. Aceasta înseamnă că Isus nu a venit întâmplător, ci chiar în momentul în care toate evenimentele – inclusiv decretul lui Cezar Augustus – au fost orchestrate de providența divină pentru spectacolul întrupării Fiului lui Dumnezeu (Galateni 4,4). Din cauza recensământului, Iosif s-a mutat din Nazaret în Betleem, orașul lui David. Acolo trebuia să se împlinească profeția, în Betleem urma să se nască Isus (Mică 5: 2; Mat. 2: 2-6).

Doctrina providenței este una dintre cele care mi-au captat cel mai mult imaginația în ultimele zile. Sunt uimit să văd lumea și să văd în ea vestigiile inteligenței divine, frumusețea și bunătatea. Întotdeauna mă emoționează când îmi imaginez că în acest moment există un fluture care își lovește aripile colorate într-un loc unde nu există vreun om care să-l aprecieze. Acest lucru se datorează faptului că spectacolul acestui fluture este la fel ca întreaga lume: un spectacol mai întâi pentru Dumnezeu însuși. Când mă gândesc la asta, mintea mea este copleșită de ideea că Dumnezeu nu a creat universul doar pentru ca ființele umane să trăiască și să se bucure de acesta. El a făcut toate lucrurile, în special pentru Sine, spre gloria și încântarea Sa.

Fiecare detaliu are un motiv de a fi, chiar dacă nu îl știm noi. Toate detaliile, toate lucrurile sunt susinute de Dumnezeu. Dar nu numai natura, putem spune același lucru și despre evenimentele care se petrec în lume. De asemenea, gândul la providența divină îmi provoacă o bucurie profundă și multă teamă. Imaginează-ți, Dumnezeu a furnizat și toate lucrurile din istorie, lucru care îmi produce teamă!. Să explic. Nu am nicio îndoială că Dumnezeu a pregătit toate lucrurile, universul și evenimentele, toate pentru venirea lui Hristos, Dar de ce nu a pregătit un pătuț pentru Isus?

Providența divină era preocupată de atâtea lucruri, dar nu s-a îngrijit de locul în care se va culca Pruncul, Fiul lui Dumnezeu? Este grav că „nu era loc pentru ei în casa de poposire”? Cum ar putea uita despre acest amănut același Dumnezeu care i-a furnizat lui Avraam un berbec prins cu coarnele între tufișuri? Refuz să cred că Providența a eșuat. Apoi, la fel ca Maria, mă trezesc toate aceste gânduri în sufletul meu, meditez asupra lor și ajung la următoarea concluzie: Cine a spus că Dumnezeu nu oferă un leagăn pentru Fiul său? Și ieslea? Nu este ea manifestarea scandaloasă a Providenței? De ce să ne așteptăm la ceva diferit pentru Fiul lui Dumnezeu? Devine și mai dramatic când știm că îngerii nu au fost jigniți de iesle:

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. (Luca 2:8-16)

Cu mult înainte de întruparea Cuvântului, îngerii s-au închinat Fiului lui Dumnezeu în ceruri. Și acum se închină lui Dumnezeu nu pentru că Isus a devenit trup, ci pentru că Isus este Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Adică ei se închină lui Dumnezeu contemplându-L pe Isus în slava Sa cerească, dar se închină și lui Dumnezeu contemplând pe Fiul Său întins într-o iesle.  Ei se închină indiferent de locul unde este Hristos.

Fie că este așezat pe un tron în ceruri înalte, fie că este culcat într-o iesle pe pământ, atârnat de o cruce aspră sau triumfător într-un nor de glorie, Dumnezeu va fi glorificat de îngeri. Dacă acesta nu este un motiv suficient pentru tine pentru a te alătura îngerilor și a-L glorifica pe Dumnezeu, atunci gândește-te la ce înseamnă venirea lui Isus. Ea este un semn al gloriei lui Dumnezeu, al dragostei sale și al milostivirii sale față de noi.

El ne-a dat unicul său Fiu, învelit în scutece și l-a așezat într-o iesle pentru a-L glorifica ca Mântuitor. Dumnezeu nu și-a dat singurul Fiu din cauza unor valori intrinseci din noi. Trimiterea singurului Fiu pentru salvarea unor oamenilor cu o valoare intrinsecă ar fi cu siguranță un act eroic, dar nu divin. Pe de altă parte, a-Și dărui unicului Său Fiu, astfel încât oamenii să nu se piardă în ei înșiși, în păcatele și răutatea lor, ci dimpotrivă, să găsească iertare și mântuire, acesta este un act divin.

Când Isus și-a dat viața pentru noi, El nu făcea un act eroic, ci divin. Cu greu am considera eroic actul unui tată care își dă singurul fiu să fie jignit, rănit brutal și ucis de tâlharul pe care tatăl său îl dorește atât de mult să-l salveze. Chiar în acest moment îmi amintesc tabloul lui Rembrandt din 1633, fabulosul “The Raising of the Cross”. În portretizarea răstignirii, pictorul se plasează în pictură, implicat în crucificare.

Acesta este scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, să fie pus într-o iesle, să crească în Nazaret și, la sfârșitul celor treizeci de ani, să-și înceapă lucrarea predicând vestea bună în Galileea și în Iudeea și, în ciuda binelui pe care l-a făcut, să fie pus pe o cruce rușinoasă pentru a muri nu ca un martir, ci ca un miel care îndepărtează păcatul lumii și ne duce curați la Dumnezeu.

Isus nu a fost dat de Dumnezeu pentru a salva oamenii care au o valoare intrinsecă. El și-a dat Fiul Său peste tine și pe mine, oameni murdari, răi, care nu meritau harul și mila lui Dumnezeu. În cuvintele lui Lewis:

„Valoarea infinită a fiecărui suflet uman nu este o doctrină creștină. Dumnezeu nu a murit pentru om din cauza unei anumite valori pe care a perceput-o în el. Valoarea fiecărui suflet uman, considerat pur și simplu în sine, fără o relație cu Dumnezeu, este zero. După cum scrie apostolul Pavel, moartea pentru oameni vrednici nu ar fi fost divină, ci doar eroică; totuși Dumnezeu a murit pentru păcătoși. El ne-a iubit nu pentru că suntem vrednici de iubire, ci pentru că este iubire. ” (Greutatea gloriei).

Dacă acesta nu este un motiv suficient pentru a ne face să ne plecăm genunchii în fața lui Dumnezeu și să-L glorificăm chiar acum pentru Cuvântul Întrupat, atunci nimic altceva nu va fi…

Carlos Schulz, misionar

 

 

 

scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, sa creasca si sa ne mantuiasca.

scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, sa creasca si sa ne mantuiasca.

scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, sa creasca si sa ne mantuiasca.

scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, sa creasca si sa ne mantuiasca.

scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, sa creasca si sa ne mantuiasca.

scandalul ieslei: un Dumnezeu care a mișcat cerul și pământul, pentru ca singurul Său Fiu să vină la împlinirea vremii, sa creasca si sa ne mantuiasca.

 

 

 

Scandalul ieslei

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.