Doctrinele Scripturii / Postat pe

Persoanele Sfintei Treimi – distincte și co-egale

Am văzut data trecută că există o bază biblică solidă care arată că persoanele Sfintei Treimi împărtășesc dumnezeirea. Putem fundamenta, însă, cu aceeași claritate faptul că persoanele Sfintei Treimi sunt împreună Dumnezeu într-o co-egalitate?

Persoanele Sfintei Treimi – împreună împărtășind dumnezeirea

Probabil cel mai important text trinitarian este Matei 28:19: Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. În actul de inițiere creștină, botezul, este invocată egalitatea între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este de neconceput ca împreună cu Tatăl, în această formulă baptismală să fi fost menționată o presupusă ființă angelică. Acest lucru este și mai evident atunci când se observă că atât Tatăl cât și Fiul și Duhul Sfânt împărtășesc același Nume divin, nu mai multe. Faptul acesta este mai ușor de observat în limba greacă decât în limba română. În aceasta din urmă nu se face distincția între pluralul și singularul cuvântului „nume”, pe când în limba greacă da. Și aici avem singularul.

Un alt exemplu de trinitarianism are loc la botezul lui Hristos. Tatăl rostește din cer cuvintele de adorare față de Acesta. „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca 3:21-22). Iar Duhul, ca semn de aprobare, coboară peste Isus în chip de porumbel. Cinstirea superlativă a Tatălui față de Fiul nu seamănă cu nimic din aprobările lui Dumnezeu față de anumite persoane din Vechiul Testament. Nu seamănă nici măcar cu una din formulele cele mai apropite, din Daniel 10:11: „Daniele, om preaiubit şi scump.” În mod cert, statutul lui Isus înaintea Tatălui este unul cu totul special, de o amploare dumnezeiască.

Formule trinitariene biblice

Pe lângă aceste aspecte, formulele de salut sau benedicție din epistole incorporează uneori formule trinitariene. „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.” (2 Corinteni 13:14). O altă formulă de acest gen o găsim la apostolul Petru: „… după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!” (1 Petru 1:2) etc. Așadar avem o bază biblică solidă a personalității, co-egalității și unității persoanelor Trinității.

Scurtă istorie a dezvoltării dogmei Sfintei Treimi

Văzute în acest mod, lucrurile pot părea suficient de clare. Totuși hotărârea asupra formulei doctrinare ortodoxe care să aibă atât suport biblic cât și coerență rațională a durat câteva sute de ani de meditație creștină. Această perioadă de timp a fost presărată cu multe controverse și lupte în istoria Bisericii. Însă disputele cu ereticul, departe de a măcina vigoarea doctrinară a Bisericii, de fapt au întărit-o. Ele au creat fundamentul ascuțirii preciziei teologice a crezului trinitarian.

Probabil cea mai importantă dintre aceste învățături eretice este cea a lui Arius. Acesta considera că Fiul lui Dumnezeu nu este co-etern și de aceeași esență cu Tatăl, altminteri Dumnezeu n-ar mai fi Unul singur. Da, prin Fiul au fost create toate lucrurile, dar El Însuși este o creatură, cea dintâi dintre toate, afirma Arius. Acesta propunea relația dintre Fiul și Tatăl drept homoiousios (de esență asemănătoare), pe când rivalul său Atanasie, drept homoousios (de aceeași esență). Prima propunere a fost respinsă pentru lipsa de suport biblic real, fiind adoptată cea de-a doua, întâi la conciliul de Niceea (325 d.H.) și apoi și în alte concilii bisericești ulterioare.

Ereziile vechi sunt și moderne (Persoanele Sfintei Treimi negate)

Deși erezia lui Arius a murit atunci, ea a reînviat, fiind prezentă și astăzi în doctrina martorilor lui Iehova și a alor secte. Altă erezie care a fost respinsă, și pe fundamentul cărora s-a format doctrina ortodoxă a Sfintei Treimi a mai fost modalismul (că Dumnezeu ar fi o singură Persoană care s-a manifestat în moduri diferite de-a lungul istoriei: ca Tată, ca Fiu și ca Duh Sfânt). Și ea a înviat în zilele noastre în secta lui William M. Branham (1909-1965) numită branhamism. Altă eroare trinitariană a fost adopționismul – că deși Isus era un simplu om, și nu împărtășea dumnezeirea, El a fost adoptat ca Fiu la botezul Său. Prin formularea de la Niceea toate acestea au fost respinse ca rătăciri de la dogma biblică.

Am văzut, așadar, că această doctrină este biblică, și în același timp extrem de disputată. Cu toate acestea Sfânta Treime este piesa de căpătâi a Creștinismului. Data viitoare vom vedea ce anume o face așa de importantă.

Resurse în limba engleză:

https://www.thegospelcoalition.org/blogs/justin-taylor/what-do-we-mean-by-person-and-essence-in-the-doctrine-of-the-trinity/

Pastor, Ștefan Cornu

 

Persoanele Sfintei Treimi - distincte și co-egale

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.