Diverse / Postat pe

Nu te încrede orbește în inima ta!

Am fost de câteva ori în Italia. Este o țară deosebit de frumoasă, cunoscută pentru mai multe lucruri, mai ales pentru pufoasa înghețată. Oricine a încercat-o știe la ce mă refer. Dar, ce să alegi, când ai înaintea ochilor zeci de sortimente? Grea misiune! Toate sortimentele ”îți fac cu ochiul” și, cu cât te gândești mai mult, cu atât decizia devine mai grea. Aici, nu este vorba despre părerile altora, de frica de a nu-i dezamăgi pe cei dragi, de conformarea față de anumite cutume etc. Pur și simplu, ne este teamă să nu ne păcălim singuri. „Să încerc un sortiment nou, sau nu?” „Dacă nu o să îmi placă?” „Mai bine merg cu ce știu că îmi place…” „Dar, dacă nu voi mai avea ocazia să încerc acest sortiment?” „Nu o să îmi pară rău?” inima inima inima

Întrebările curg în cascadă, și când să crezi că te-ai hotărât și ești gata să-i spui vânzătorului ce dorești, îndoielile revin și o iei de la capăt. Știm că este decizia noastră, știm că nimeni nu ne obligă la nimic, dar, parcă, nu avem suficientă încredere în noi înșine. Recunoaștem că există anumite variabile pe care nu le ”controlăm”, ne recunoaștem limitele, ca să zic așa…

Nu vi se pare ridicol faptul că omul nu are suficientă încredere în deciziile și analizele sale când vorbim despre alegerea unei înghețate, dar dă dovadă de o ”siguranță” ieșită din comun în momentul în care ne referim la aspecte mult mai serioase? Cum ar fi, spre exemplu, lucrurile spirituale?!

Am avut ocazia să discut de mai multe ori cu persoane care spuneau ceva de genul acesta: „Eu știu ce este în inima mea.” „Eu îl iubesc pe Dumnezeu.” „Credința este în inimă, nu contează ce este în exterior.” „Important este ce simți în inimă” „Eu cred că am o relație bună cu Dumnezeu” etc.

Totuși, nu cred că e greșit să ne întrebăm, la rândul nostru: „Dar, cum știi sigur ce este în inimă? De unde vine această siguranță? Ești sigur că îl iubești pe Dumnezeu? Chiar ai o relație cu El? Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Nu ai încredere în inima ta când trebuie să decizi lucruri banale, dar te simți foarte sigur când este vorba despre credința în Dumnezeu? Ești convins că nu trebuie să apelezi la nicio instanță din exteriorul inimii tale?”

Adevărul este, de fapt,  altul: mulți fug de adevăr! Cum oamenii nu își văd inima, este ușor să reducem totul la o ”problemă ce ține de inimă”. Oamenii se ”ascund în spatele inimii”, dar până și bunul simț ar trebui să ne spună cât de ușor ne putem înșela singuri: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Avem nevoie de repere exterioare. Avem nevoie de surse credibile, de călăuze care să ne îndrume atunci când trebuie să luăm decizii majore. Avem nevoie de o sursă sigură din care să aflăm lucrurile privitoare la credință, la Dumnezeu, la păcat și salvare, la moarte și la viața de dincolo. Vestea bună este că această sursă există: este Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu! Da, acea Carte pe care o ai în casă, dar pe care nu ai deschis-o niciodată, sau ai făcut-o foarte rar. Este vremea să schimbi acest lucru. Citește Biblia! Nu te încrede orbește în inima ta! Fii o persoană smerită și apelează la un ajutor credibil. Cuvântul lui Dumnezeu te poate ajuta să descoperi adevărul:  „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmii 119:105.)

Avem nevoie de această călăuză. Încrederea în inima noastră ne poate face să relativizăm păcatul, să ne adormim conștiințele, să fim ”toleranți” când nu ar trebui, să fim plini de prejudecăți, să intrăm în relații nepotrivite, să fim părtinitori, dar, mai ales, ne poate îndepărta de calea salvării, de Hristos. Avem nevoie mai mult ca oricând să fim săraci în duh, să depindem de Dumnezeu și de Cuvântul său, să fugim de aroganță, de ”certitudini” prostești, de siguranța de sine și încrederea în forțele proprii (de m-ar auzi Nietzsche, cu siguranță ar ”grăi” ceva…).

Dragi cititori, sper că sunteți de acord cu mine: dacă nu ne grăbim atunci când cumpărăm o înghețată, să nu tratăm cu superficialitate nici viața creștină. Dacă în primul caz putem greși, cu siguranță nu vrem să avem regrete în ce privește a doua situație.

Pastor, Costel Ghioancă

Nu te încrede orbește în inima ta!

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.