Religie și știință / Postat pe

Exegeza biblică

Exegeza este ramura teologiei care își dorește să găsească înțelesul textului biblic.

Data trecută am discutat despre teologia biblică și importanța ei capitală în a ne oferi materialul corect și nealterat de învățături biblice. Cu toate acestea teologia biblică este imposibilă fără o altă practică și disciplină creștină: exegeza. Ce este această exegeză?

Exegeza este ramura teologiei care își dorește să găsească înțelesul textului biblic în limbile originare așa cum a fost el intenționat de autorul lui uman. În mod tehnic exegeza nu se poate face fără o cunoaștere măcar de bază a limbilor originare, ebraică și aramaică (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament). Cu toate acestea orice om care are o traducere a Bibliei în mâna sa este într-un anumit sens un exeget și de aceea principiile de exegeză pe care le vom oferi acum se aplică și cititorului obișnuit al Bibliei care nu cunoaște aceste limbi.

Exegeza s-a dezvoltat ca disciplină din concepția creștină că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi și ne oferă cunoașterea autentică a lui Dumnezeu. Din acest motiv ne străduim să facem exegeză, pentru că vrem să aflăm ce ne comunică Dumnezeu cu adevărat în Biblie. Interpretarea Scripturii este pentru un creștin o chestiune de viață și de moarte, pentru că în cazul în care înțelegem corect această carte și trăim potrivit cu ceea ce ea afirmă dobândim viață eternă și părtășie cu Creatorul pentru totdeauna. În caz contrar, în care interpretăm eronat textele sacre noi vom dobândi o înțelegere eronată cu privire la Dumnezeu și care ne va face să trăim vieți neplăcute Lui, cu consecințe tragice pentru totdeauna.

Întrebarea extrem de importantă cu privire la definiția propusă pentru exegeza biblică este aceasta: ce sens căutăm de fapt în text? Răspunsul este, așa cum am afirmat: sensul intenționat de autorul scrierii. Dar ce alternativă există? Există și opțiunea asupra căreia unii insistă și anume că noi ar trebui să fim interesați de sensul intenționat de Duhul Sfânt: că doar căutăm să aflăm ce vrea să ne spună Dumnezeu, nu-i așa? Ce vor ei să spună de fapt este că trebuie să o lăsăm mai moale cu ideea de disciplină riguroasă în interpretarea textului biblic, sau cu încercarea de a căuta sensul intenționat de autorii biblici. Noi, zic aceștia, trebuie să accedem la acel sens care pare cel mai potrivit sub impulsul de moment călăuzit de Duhul. Această idee însă este greșită. Noi, într-adevăr ne dorim să aflăm sensul intenționat de Duhul Sfânt și credem că Dumnezeu ne vorbește personal prin Scriptură, însă aceste aspecte vor fi realizate numai dacă descoperim sensul intenționat de autorii biblici. În calitate de cititori ai Scripturilor suntem chemați de Dumnezeu să ne punem sub autoritatea acestor autori biblici ca să ajungem la acel sens intenționat de Duhul lui Dumnezeu. Iar acest lucru înseamnă să căutăm sensul intenționat de ei. Cei ce nu fac o disciplină din asta dau dovadă de aroganță spirituală și pot denatura serios sensul textului biblic.

Un singur lucru major ne poate ajuta pe noi să ne ferim de o exegeză greșită. Și acest lucru este CONTEXTUL. În exegeză contextul este Regele. Există diferite straturi de context, ca foile într-o ceapă, pe care noi trebuie să le luăm cu maximă seriozitate atunci când căutăm să interpretăm textul biblic.

Context literar: Acesta este probabil cel mai important dintre toate. Acesta face referire la materialul biblic aflat înainte și după pasajul de interes. Pur și simplu nu poți înțelege nicio scriere, cu atât mai puțin Biblia dacă nu iei în seamă contextul literar. Acest context este de mai multe feluri: (a) context apropiat când ne referim la versetele apropiate pasajului de interes; (b) context îndepărtat când ne referim la întreaga carte biblică din care face parte pasajul; (c) contextul scrierilor autorului (ex. contexul paulin; ioanin, petrin etc.) când ne referim la toate scrierile ale autorului din care citim.

În afară de contextul literar în exegeză trebuie să cercetăm și contextul biblic larg sau teologic. Acesta ne va ajuta să încadrăm bine pasajul nostru în firul narativ al Scripturii. Un alt strat de context, foarte important și el, este contextul istoric-cultural-geografic. Întrebarea pe care o punem aici este: „Conține pasajul referiri la istoria, cultura sau geografia vremii în care a fost scris și cum influențează ele înțelegerea textului?”

Pe lângă context, în exegeză ne va ajuta să dăm atenție sporită cuvintelor folosite, lucru pe care uneori îl pierdem ușor cu vederea. Se vor căuta spre exemplu, cuvintele care se repetă. Acestea de obicei indică una dintre temele principale ale pasajului. Apoi, este important să spunem că Biblia, diferit de limbajul uman curent, nu conține cuvinte în plus sau în minus, nu conține limbaj de lemn sau cuvinte fără conținut. De aceea orice cuvânt trebuie luat în serios. De aceea îndemnul este acesta: Ia în serios interpretarea Bibliei, fiindcă făcând asta Îl iei de fapt în serios pe Dumnezeu.

 

Cornu Ștefan

http://bisericaadonai.ro/teologia-biblica/

Exegeza biblică

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.