Biserică și Societate / Postat pe

De ce umblă copiii cu coasa în mână?

Astăzi am mers să-l duc la școală pe băiatul nostru de clasa I. La intrarea în clădirea școlii a fost nevoie să-i permitem unui coleg de-al său, cu un an sau doi mai mare, să intre în clădire având ghiozdanul în spate și o coasă gonflabilă în mână, una mai înaltă ca el.

Ghiozdan și coasă! Chiar așa! Mă gândesc totuși că asocierea nu este chiar întâmplătoare, fiindcă cele două elemente ”școlare” au ceva în comun: ambele au un rol în educație. Ghiozdanul, cu instrumentele de scris, creioane colorate, bloc de desen, cărți și caiete etc. este un simbol al accederii copilului în lumea cunoașterii, un indicator al dezvoltării personale. Scopul școlarizării este ca acele cărți purtate zilnic de copil în spate, ani la rândul, să devină treptat parte din ființa sa lăuntrică, să ajungă să fie interiorizate de elev, adică să fie modelat de ceea ce învață. Într-un sens, copilul va ajunge să poarte ”în cap” ceea ce înainte purta în spate, va ajunge să gândească potrivit cu informațiile cu care a interacționat. Povara anilor de studiu va deveni un atu în viață, iar tranziția de la practicile zilnice spre dezvoltarea mentalității unei persoane – cu întreaga ei complexitate– se realizează mai hotărâtor decât ne imaginăm noi.

Tot astfel se întâmplă și cu simbolul coasei. Coasa simbolizează moartea (nu cred că cineva are dubii în privința aceasta). Și, desigur, la fel cum cărțile și caietele se asezonează cu alte rechizite școlare, tot așa coasa trage după sine o sumedenie de elemente grotești, macabre: sânge, vampiri, strigoi, fantome, zombi și orice fel de alte exponate satanice, la care nici nu e bine să ne gândim. Departamentul PR al acestei șarade demonice încearcă să ne vândă produsul în ambalaje aparent inofensive, de genul: „este doar o banala sărbătoare”, „toată lumea face asta”, „e pentru fun”, „drăcoveniile sunt simpatice”, „e o ocazie pentru creativitate” și multe altele.

Deși sunt bine intenționați mulți nu înțeleg, din păcate, – fiindcă suntem formatați în mod sistematic să devenim ”legume umblătoare”, ignoranți sadea – faptul că teoria simbolurilor funcționează și aici.

Să explicăm pe scurt: simbolurile au o realitate spre care indică, iar utilizarea regulată a simbolurilor duce la o actualizare a acestei realități. Altfel spus, prin simboluri, lumea invizibilă devine cât se poate de reală și palpabilă. Realitățile spirituale sunt aduse prin simboluri la nivelul cotidianului, în sfera mentalului colectiv și în, final, sunt transformate în practici concrete. Are loc aceeași interiorizare despre care discutam mai sus: coasa din mână ajunge să fie ”coasa din cap”, adică este influențată gândirea.

Ființa copilului este modelată de astfel de simboluri, iar vestigiile bune din sufletul său sunt erodate sistematic de coasa care tocmai și-a găsit sălaș în cap. Sunt secerate, pe rând toate, reflexele de moralitate, de bine, de frumos, de respect, de iubire. În schimb, vom avea tot mai multă violență în școli – ajungându-se de la poreclele de altădată și șicanările copilărești – la bătăi în toată regula, la agresiuni fizice de neimaginat, chiar și asupra profesorilor, la violuri, la omucidere. Mai departe, vom remarca un apetit crescut pentru filmele de groază, o sete nebună după muzica rock, asociată cu rituri satanice și mesaje violente, o deschidere spre practici sexuale sub-animalice, demnitatea umană ajungând să fie terfelită în picioare și strivită, mai mult decât o frunză tăvălită în noroiul unei toamne halloweenice.

Scopul final urmărit este controlul maselor, manipularea socială, prăbușirea umanității prin propriile ei acțiuni, așezarea noastră sub talpa ocultului. Aceste scopuri sunt dorite în primul rând de cel rău – fiindcă „lumea aceasta zace în cel rău” (1 Ioan 5:19) – astfel încât trăirea oamenilor să fie o continuă răzvrătire față de Dumnezeu. Apoi, aceleași ținte sunt căutate de către oamenii iubitori de sine, dornici de putere și faimă, de cei cu mentalitatea nemodelată de valorile și principiile Sfintelor Scripturi.

Ce putem face noi, cei care nu avem coase în mâni și, slavă Domnului, nici în cap? Lucruri simple și la îndemâna oricui:

  1. Să ne informăm: de unde vin asemenea sărbători, ce se întâmplă în lume cu această ocazie, ce efect au astfel de ritualuri etc.
  2. Să nu negociem: din pricina presiunii sociale tindem să căutăm o soluție de compromis. Nu le punem copiilor coasa în mână, dar măcar un dovleac drăcos și furios tot le dăm. Așa, să nu se simtă prost și excluși din rândul maselor. Știm că intențiile sunt bune, însă să nu de dăm bătuți! Dacă vrem să facem un dovleac-felinar, de ce să nu facem unul zâmbitor, drăguț?
  3. Să vorbim: tăcerea în asemenea cazuri nu e de aur, este un dezastru! Să le spunem, cu respect, semenilor noștri despre ce e vorba. Nu vom schimba Lumea, dar măcar vom ameliora lumea în care ne învârtim noi. După vreo două ore de discuții, un prieten a reușit să o convingă pe directoarea unei școli să nu mai organizeze Halloween-ul. Bravo!
  4. Să ne rugăm: dincolo de fațada vizibilă a acestei sărbători există o bătălie spirituală. Răul este restrâns doar prin bunăvoința lui Dumnezeu! Lui trebuie să ne rugăm pentru protecție și pentru oprirea unor astfel de practici.
  5. Dacă teoria simbolurilor chiar funcționează, să le luăm copiilor coasa din mână și să le punem, în schimb, o Biblie, „sabia cu două tăișuri”. Sperăm că și Biblia ”se va urca la cap” și le va influența viața.

 

Adversitatea manifestată în acest articol nu este față de cei ce sărbătoresc Haloweenul, ci față de practicile (semi)oculte în sine. Îi iubim și îi prețuim pe toți semenii noștri. Scriem aceste rânduri tocmai din dorința de a-i vedea protejați de atacurile celui rău, pe ei și pe noi toți. Îi rugăm, deci, să nu se simtă atacați ei ca persoane, ci să se simtă iubiți, să mediteze la cele de mai sus și să caute să trăiască onorându-L pe Dumnezeu în lucruri mari și mici.

 

Pastor, Costel Ghioancă

De ce umblă copiii cu coasa în mână?

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.