Doctrinele Scripturii / Postat pe

Canonul Bibliei – Noul Testament

Canonul Bibliei, Noul Testament este suma cărților care aparțin Noului Testament (vezi aici despre canonul Vechiului Testament). Să reținem că, dacă în privința canonului Vechiului Testament există încă dispute legate de cărțile apocrife, în privința canonului Noului Testament nu există asemenea dispute. La momentul actual în orice versiune a Bibliei te-ai uita (fie că aparține bisericii catolice, ortodoxe sau lumii protestante) nu o să găsești decât 27 de cărți (începând cu evanghelia după Matei și terminând cu Apocalipsa). Mai mult decât atât, nici măcar nu există vreo îndoială cu privire la vreo altă scriere că ar fi putut fi lăsată în afara canonului. Cu toate acestea o discuție despre procesul canonizării Noul Testament este extrem de benefică. Și aceasta pentru că nu avem nimic de ascuns. Iar transparența cu privire la acest proces de canonizare chiar întărește credința în autoritatea Bibliei pe care o avem astăzi.

Procesul de canonizare

În primele veacuri, în bisericile creștine răspândite în principiu în bazinul Mării Mediteraneene au circulat mai multe scrieri creștine. Și există concepția că abia în momentul canonizării oficiale (la finalul secolului 4 d.H.) s-a decis care dintre aceste scrieri erau inspirate și care nu. Fals! Încă din vremea apostolică a existat o conștientizare evidentă a existenței învățătorilor falși (1 Ioan 2:18, Iuda 4 etc.) și a învățăturilor false (Faptele Apostolilor 20:30, 2 Petru 2:2). Totodată primii creștini erau foarte familiarizați și cu faptul că există un corp de învățături adevărate, inspirate. Aceste învățături au fost numite sugestiv de Iuda „credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3). Aceeași conștientizare și grijă față de adevăr s-a manifestat și în secolele următoare. Canonizarea este de fapt rezultatul natural al acestei griji.

Criterii de evaluare a cononicității

Vigilența constantă asupra ereziilor și a stabilirii învățăturilor inspirate a condus la formarea unor criterii clare asupra modului în care scrierile care circulau erau evaluate.

(1) Primul criteriu și cel mai important era apostolicitatea. O scriere care nu era opera unui apostol sau măcar a unui om asociat al acestora era privită cu multă suspiciune. Învățătura apostolilor, ca trimiși speciali ai lui Hristos era văzută încă din vremea Noului Testament ca fiind la același nivel ca Scripturile deja existente. Petru, spre exemplu, vorbește despre scrierile lui Pavel ca fiind Scriptură (2 Petru 3:15-16).

(2) Pe de altă parte primii creștini evaluau diversele învățături și după criteriul acurateței doctrinare. Sunt scrierile în acord cu evangheliile sau cu epistolele apostolice timpurii? Evanghelia după Toma sau Păstorul lui Hermas, scrieri care au fost puse în discuție în privința canonizării pur și simplu conțineau erori teologice și doctrinare. În schimb, epistola către Evrei, care nu avea o paternitate apostolică evidentă a fost inclusă. De ce? Tocmai pentru că era în unison cu revelația deja acceptată.

(3) Al treilea criteriu era criteriul răspândirii acelor scrieri în spațiu creștin al lumii de atunci. O scriere autentică, inspirată, era o scriere răspândită în cea mai mare parte a bisericilor. Odată cu intrarea în secolul al IV-lea majoritatea bisericilor putuseră să interacționeze cu cele mai multe scrieri creștine. Așadar, faptul că unele din acestea s-au păstrat pentru uzul liturgic și altele nu era un mod prin care s-a putut discerne care dintre ele erau canonice și care nu.

Canonul Bibliei (Noul Testament) fost recunoscut, nu înființat

Atanasie, în anul 367 d.H. este primul care enumeră scrierile Noului Testament. El include toate cele 27 de cărți incluse în Biblia noastră de astăzi.[1] Nimeni nu l-a contrazis pentru că el a afirmat ceea ce, în acel moment, era acceptat în toată lumea creștină. Imediat după aceea, la conciliile de la Hippo Regius (393 d.H.) și Cartagina (397 d.H.) de la sfârșitul anilor 300 d.H. canonul Noului Testament, așa cum îl știm astăzi, a fost în mod formal recunoscut. Recunoscut, nu înființat.

Ștefan Cornu

Canonul Bibliei – Noul Testament Canonul Bibliei – Noul Testament Canonul Bibliei – Noul Testament Canonul Bibliei – Noul Testament Canonul Bibliei  – Noul Testament Canonul Bibliei – Noul Testament Canonul Bibliei Canonul Bibliei – Noul Testament 

[1] Athanasius, Thirty-ninth Festal Letter, 5.

Surse selective:

Wayne Grudem, Teologie  Sistematică  –  Introducere  în  doctrinele  biblice (Oradea: Făclia, 2004), 54-72.

Robert Plummer, How do we get the biblical canon, https://www.youtube.com/watch?v=aEAPWac19a4

Canonul Bibliei - Noul Testament

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.