Canonul Bibliei înseamnă simplu: lista cărților care aparțin Scripturii. Termenul canon este o transliterare a cuvântului „canon” din limba greacă care înseamnă regulă, standard sau perimetru. Canonul este așadar lista cărților care se consideră a fi parte a scrierilor inspirate de Dumnezeu (vezi aici ce reprezintă conceptul de inspirație a Bibliei). Tot ce este în afara acestei liste nu reprezintă revelația scripturală a lui Dumnezeu și nu trebuie să lege conștiința umană în vreun fel. Tot ce este în canon, însă, da.

Ce este Biblia?

Ca să înțelegem nevoia unui canon biblic trebuie să precizăm că Biblia nu este compoziția unui singur autor uman. Ea este de fapt o colecție de cărți scrise de mulți autori pe o perioadă de aproape 1500 de ani. Evident apar mai multe întrebări aici: cum știm că în canon sunt doar cărțile inspirate de Dumnezeu; nu cumva mai sunt și alte cărți lăsate în afară; cine a decis formarea canonului.

Este important atunci când definim problematica canonului biblic să înțelegem că în stabilirea canonului nu s-a decis ce carte intră în canon și ce carte nu intră în canon, ci s-a recunoscut acest lucru. Noi, în calitate de protestanți, credem că în formarea canonului nu s-a oferit autoritate scripturală unor scrieri ci s-a recunoscut acestă autoritate care exista deja în acele scrieri.

Cum s-a ajuns la canonul Bibliei Vechiului Testament?

În privința canonului Vechiului Testament (vezi aici despre canonul Noului Testament) trebuie să știm că după scrierea cărții Maleahi, aprox. 430 î.H., nu s-au mai adăugat în canon alte cărți inspirate. Cu toate acestea, în perioada următoare, până la venirea lui Hristos a început să apară și o altă categorie de scrieri numite apocrife (cărți al căror conținut nu este considerat inspirat). E importat să știm că evreii n-au inclus niciodată aceste cărți în canonul evreiesc deoarece considerau că după Maleahi oficiul profetic încetase. În cartea macabeilor (scrisă în aprox. 100 î.H.), autorul vorbește despre vremurile când profeții se arătau în popor ca fiind apuse (1 Macabei 9:27).[1]

Istoricul evreu Iosefus în primul secol d.H consemnează că scrierile ulterioare împăratului Artaxerxes (aprox. 400 î.H.) nu sunt demne de a căpăta același credit cu scrierile pe care noi le numim azi Scripturile Vechiului Testament.[2] Cu toate acestea unele dintre aceste scrieri apar în Bibliile folosite în Biserica Ortodoxă sau Catolică. Dar până și între aceste două ramuri ale Creștinismului există dispute cu privire la care dintre aceste cărți apocrife trebuie incluse în Vechiul Testament și care nu. Biblia bisericii Catolice, spre exemplu, are incluse un număr mai mic de apocrife decât biblia bisericii Ortodoxe.

Sunt apocrifele inspirate? 

Este important să reținem că Isus și apostolii nu au folosit aceste cărți apocrife și nu le-au considerat inspirate; ele nu sunt citate niciodată în Noul Testament. Așadar, ce cărți ar trebui să avem incluse în canonul Vechiului Testament? Răspunsul este acesta: ce cărți au citit și au considerat inspirate Isus și apostolii. Și care sunt acestea? Dacă aveți la îndemână o Biblie protestantă (versiunea D. Cornilescu, spre exemplu, și deschideți la Vechiul Testament veți găsi toate acele cărți; ele sunt 39 la număr, începând cu Geneza și încheind cu Maleahi).

Acestea sunt de fapt și cărțile care până în ziua de azi sunt considerate inspirate de către evrei și sunt folosite în sinagogile lor, numite de ei Tanakh. Acestea fiind spuse este bine de amintit că acele cărți apocrife, deși nu sunt inspirate de Dumnezeu, pot fi o lectură bună pentru noi creștinii. Ele ne oferă o fereastră către perioada inter testamentară, cea care desparte Vechiul Testament de Noul Testament. Acolo găsim informații istorice valoroase despre cine sunt fariseii, saducheii etc. și totodată găsim comentarii timpurii asupra felului în care erau interpretate cărțile biblice inspirate.

Ștefan Cornu canonul bibliei canonul bibliei canonul bibliei canonul bibliei canonul bibliei

[1] Wayne Grudem, Teologie  Sistematică  –  Introducere  în  doctrinele  biblice (Oradea: Făclia, 2004), 56.

[2] Grudem, 56.

 

Surse selective:

Wayne Grudem, Teologie  Sistematică  –  Introducere  în  doctrinele  biblice (Oradea: Făclia, 2004), 54-72.

Robert Plummer, How do we get the biblical canon, https://www.youtube.com/watch?v=aEAPWac19a4

Robert Plummer, What is the Apocrypha?,

https://www.youtube.com/watch?v=vVbYNmKj_Zk&list=PLBA1qC8OOEJBdivoQvS7wtiUgvF5jpkBe&index=1