Biserica Adonai: încotro ne îndreptăm? (28.02.2016)

Luna aceasta se împlinesc trei ani de la înființarea Bisericii Adonai București. Parcă a fost ieri…

Dumnezeu a călăuzit lucrurile în așa fel încât am înțeles că în București trebuie să apară o biserică nouă. Dar unde? Cu cine? Cum? Cine știe, cât de cât, ceva despre plantarea de biserici, știe că nu e ușor…

Nu am avut o ”platformă” de pe care să încep lucrul. Totul trebuia pornit de la zero! Știam un lucru: oamenii nasc oameni, iar bisericile nasc biserici. Nu am vrut să plantez eu o biserică, haiduc, de unul singur. Era nevoie să avem o biserică-mamă, care să ne gireze. Cu cine să vorbesc?

Știam că este nevoie să vorbesc cu cineva pasionat de plantarea de biserici, cineva curajos și deschis față de o astfel de lucrare spirituală. Destul de repede am ajuns la un nume: pastorul Vasile Taloș, de la Biserica Bunavestire.

Am mers acasă la dânsul și i-am împărtășit viziunea. Reacția dumnealui a fost pozitivă. Mi-a întins o mână de ajutor într-un moment cheie. Nu voi uita niciodată acest lucru și, chiar dacă fr. Taloș are multe alte lucruri pentru care merită să fie apreciat, deschiderea pe care mi-a arătat-o atunci a câștigat cu siguranță respectul meu.

Aveam să devenim Biserica Adonai – filială a Bisericii Bunavestire București. „Filiala” s-a format cu următorii: eu și soția, cumnatul meu, sora mea, un tânăr și o tânără de la Bunavestire.  În total, șase membri frumoși.  După puțin timp, o persoană s-a reîntors la Bunavestire, și am rămas cinci!

Cinci membri, tot atâția cât degetele de la o mână! Dar nu este ”mâna” simbolul acțiunii? Al lucrării?  Așa că ne-am pus pe treabă.

Prioritatea noastră a fost să înțelegem ce avem de făcut. De ce vrem noi să plantăm o nouă biserică? Și am înțeles: vrem să proclamăm domnia nelimitată a lui Hristos! Trăim pentru gloria lui Dumnezeu și suntem geloși atunci când vedem că Numele lui nu este sfințit în țara noastră, în orașul noastru, în jurul nostru, și chiar… în noi! Nu ne mulțumim cu puțin! Nu ne satisfac ”resturile spirituale”. Viața cu Domnul este un belșug spiritual și noi dorim să luăm parte la acest ospăț.

Am căutat să avem un nucleu de oameni pasionați de gloria Domnului! Ne-am străduit să conturăm o imagine cât mai biblică privitor la ceea ce trebuie să fie biserica.

Nu ne-am grăbit să creștem, dimpotrivă, uneori am încetinit în mod intenționat procesul de primire de membri. Asta fiindcă identitatea bisericii contează mai mult decât numărul de membri.

În trei ani am ajuns la 17 membri, în mod oficial. Mai avem nevoie de încă trei persoane pentru a deveni biserică de sine stătătoare. Pe lângă cei 17, mai avem circa 10 persoane care frecventează biserica. Așadar suntem, în medie, 25 de persoane la închinare.

Dumnezeu a fost plin de har față de noi. Mie mi-a arătat atât de mult har! Este o așa de mare onoare să lucrez cu membri precum cei din biserica Adonai! Sunt oameni care îl iubesc pe Domnul Isus, iar asta e tot ce contează.

Ce vom face mai departe? Exact ceea ce trebuie să facă o biserică! Dar nu mai lungesc aici postarea – rezerv răspunsul pentru ultima duminică din Februarie, pe data de 28, de la ora 10.00. Atunci ne propunem să avem o întâlnire specială în care vom prezenta public viziunea bisericii noastre, accentele pe care le avem în lucrare, ce ne dorim să facem în viitor, ce nevoie de slujire există etc. Este o întâlnire la care poate participa oricine dorește.

Ezit să o numesc ”ziua porților deschise”, fiindcă la noi porțile sunt deschise tot timpul…

Rugați-vă pentru noi! Nu e doar un clișeu evanghelic. Chiar credem în puterea rugăciunii. Mare este Domnul – El poate face lucruri mari! Numai El poate face ca istoria acestei biserici inimoase să meargă mai departe.

Pastor, Costel Ghioancă