Dumnezeu Tatăl

Sfânta Treime este indivizibilă, co-eternă și co-egală în atributele, valoarea și lucrările Sale. Cu toate acestea există distincții între persoanele Sfintei Treimi, așa cum am văzut dățile trecute. Și una dintre aceste distincții este vizibilă în lucrările atribuite în Scriptură celor trei Persoane divine în parte.

Accente, nu lucrări izolate în Sfânta Treime

Înainte însă, este important să spunem că vorbim în principal de accente ale lucrărilor Persoanelor din Dumnezeire. Nu vorbim despre lucrări făcute în izolare de celelalte Persoanele Dumnezeiești. Cu alte cuvinte, în toate acțiunile lui Dumnezeu toate Persoanele Divine sunt implicate. Cu toate acestea există totuși o prioritate a Uneia sau a Alteia în funcție de lucrările realizate. Există pericolul de a aplatiza toate aceste accente și de a atribui în același fel și în același mod toate lucrările lui Dumnezeu tuturor persoanelor Dumnezeirii. Acest lucru nu face dreptate datelor biblice și nici distincției dintre Persoanele Divine. Desigur nu face dreptate nici separarea completă a acestora, întrucât într-un fel sau altul toate sunt co-participante la lucrările celorlalte Persoane.

Persoana Sfintei Treimi cea mai neglijată

Vom începe, așadar, cu Tatăl. Din nefericire probabil cea mai puțin cunoscută persoană a Trinității este persoana Tatălui. Cristologia, sau doctrina despre Hristos a suscitat multe controverse și discuții, mai ales în primele veacuri ale Biserici. Pneumatologia, sau doctrina despre Duhul Sfânt este încă o doctrină foarte fierbinte, mai ales în contextul mișcării carismatice. Dar doctrina despre Tatăl este încă puțin explorată. Însă o astfel de neglijare este de nepermis atunci când ne raportăm la Dumnezeu. Aș dori, așadar, să privim la câteva din lucrările lui Dumnezeu care sunt atribuite în principal Tatălui.

Dumnezeu este și Tatăl

Unul din cele mai importante aspecte legate despre Dumnezeu este că El este Tatăl credincioșilor. Domnul Isus ne îndeamnă în multiple rânduri să-L numim pe Dumnezeu drept Tată. Rugăciunea noastră trebuie să fie adresată Tatălui: „Tatăl nostru care ești în ceruri” (Matei 6:9). Cu toate acestea dreptul de a-L numi pe Dumnezeu ca Tată nu este oferit tuturor oamenilor. Este oferit doar celor ce cred în Hristos și s-au pocăit de păcatele lor. Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Cei care au crezut în Mântuitor au primit Duhul înfierii și au o relație așa de intimă cu Dumnezeu încât îl pot numit „Abba,” Tată (Romani 8:15).

O astfel de latură a lui Dumnezeu este greu de închipuit pentru mulți. Mai ales dacă sunt familiarizați cu severitatea lui Dumnezeu în Vechiul Legământ. Și cu toate acesta titlul de Tată este așa de răspândit în Noul Testament încât este imposibil să-l evităm sau să-l marginalizăm.

Dumnezeu Tatăl – Creatorul tuturor lucrurilor

Apoi, Dumnezeu Tatăl este asociat cu crearea tuturor lucrurilor. Poate vei zice, aceasta este o prerogativă a întregii Sfinte Treimi. Da, dar cu toate acestea în Biblie găsim o prioritate a Tatălui în acest act. În capitolul 4 din Apocalipsa, Dumnezeu Tatăl este Acela care primește slava, cinstea și puterea pentru crearea tuturor lucrurilor. În schimb, în capitolul 5 din Apocalipsa, Fiul primește slava pentru lucrarea răscumpărării. Desigur că atât în creație cât și în răscumpărare întreaga Divinitate a luat parte, dar există cu toate acestea niște accente. Tatăl este recunoscut cu precădere drept Creatorul tuturor lucrurilor (Geneza 1:1; Faptele Apostolilor 17:24 – specific în acest text este delimitată lucrarea Fiului de cea a Tatălui).

Dumnezeu Tatăl – Făuritorul planului de salvare 

O altă lucrare atribuită specific Tatălui este cea a înfăptuirii planului etern de mântuire. De la alegerea celor ce vor fi salvați, la trimiterea lui Hristos, la sfârșitul veacurilor, toate sunt în principal lucrarea Tatălui. În Efeseni 1:3-5, într-un text care delimitează lucrarea Tatălui de cea a Fiului, este spus despre Tatăl că „ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără cusur înaintea Lui în dragoste. ⁵ El ne-a hotărât mai dinainte pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,” (Efeseni 1:4-5). Aceeași idee o regăsim și în Romani 8:28-30. Cu precădere în evanghelia după Ioan vedem că Fiul a venit în lume la trimiterea Tatălui (Ioan 12:49, 1 Ioan 4:14). Tatăl trimite, Fiul împlinește.

Pe lângă aceasta și detaliile planului viitor de mântuire sunt în mâna Tatălui. Este sunt plasate sub „propria Sa autoritate” (Faptele Apostolilor 1:7). Dar care este motivația acestui plan? Este dragostea pură (Ioan 3:16).

Dumnezeu Tatăl – Suveranul absolut 

Apoi, în principal Tatălui Îi este atribuită suveranitatea totală, așa încât nicio vrabie nu „va cădea la pământ fără voia Tatălui vostru!” (Matei 10:29; vezi și Luca 12:6). Astfel, toate autoritățile civile sunt parte a autorității lăsate de Însuși Dumnezeu Tatăl (Romani 13:1). Puterea nelimitată îi este atribuită cu prioritate tot Tatălui (Luca 1:37, Matei 19:26; vezi și Luca 18:27). În cele mai multe privințe, acțiunea mâniei divine este creditată și ea Tatălui (Ioan 3:36, Romani 1:18, Efeseni 5:5-6). Nu în ultimul rând glorificarea lui Dumnezeu este atribuită în general Tatălui (Romani 16:27; Efeseni 1:5-6; Filipeni 1:11; s.a.).

În mod practic suntem chemați să dăm cinste Sfintei Treimi prin a onora fiecare atribut și particularitate asociate fiecărei persoane a Dumnezeirii. Și în calitate de Tată, suntem chemați să-I oferim afecțiunea, încrederea și reverența noastră. De asemenea suntem invitați să credem și să iubim planurile și scopurile Sale cu această lume. Și nu în ultimul rând suntem chemați să-L glorificăm cu precădere pentru creație, suveranitate și mântuire.

Pastor, Stefan Cornu

Resurse în limba engleză:

https://www.ligonier.org/learn/series/basic_training/god-the-father/

https://www.thegospelcoalition.org/topics/god-the-father/